Trăiască în veci prietenia româno-sârbească!

Tuesday, 23 August 2016, 11:18 | Categoria : Mile
Taguri : ,

Eram în Grecia, anul trecut, prin Creta. Tocmai văzusem un Jeep de armată american parcat în fața unei spelunci, și ne era cam fomică!
Jeep american de armata
Vai, curăța-i-aș jiglerul!

– Hai să mâncăm aici, șoptesc, fermecat (mereu mi-au plăcut chestiile de armată).
– Nu prea-mi place! zice nievasta.
– Ba da! Îți place! Ne e prea foame, zic.

Intrăm, salutăm, ne punem la masă. Ne uităm pe meniuri:
– E cel mai scump loc de pe toată insula! zice nievasta.
– Nu contează, au Jeep american de armată parcat în față, asta face toți banii.

Vine un nene înzestrat cu o privire de zici că era doberman care se uită prin gard la copiii care-l zgândăre cu o joardă:
Where you from? zice el, abrupt.
– Romania, zic; apoi încerc o glumă: you?
– Serbia.
– Hahahaaa! Ka ko si, brate, dobar dan! Ja volim te! Obicina voda, molim te! I love Serbia!!!!

Sârbul își schimbă privirea, în care dintr-o dată se oglindea toată Mediterana de câtă iubire sinceră simțea:
This is my place. Today I cook for you!
– Vezi, muiere? Asta-nseamnă să știi unde să mergi! Deja e gata, suntem prieteni și frați cu sârbul, ăsta e-n stare să moară pentru mine oricând.

Comandăm niște paste cu creveți, o musaca… nu mare lucru. Sârbul dispare și aud de la bucătărie cum sfârâie tigaia.
– Să vezi tu numa’ ce mâncare bună ne va face! zic.
– Du-te, mă, sârbii se pricep la gătit numai cărnăraie de porc, nu chestii italienești!
– Las’ că vezi tu! zic.

Apoi sârbul iese din bucătărie și pleacă în grabă cu mașina fără să zică nimic, n-am aflat unde nici până-n ziua de azi.
– Mno, unde pleacă prietenul tău?
– Probabil primește ceva transport de la ceva traficant de arme, că așa-s sârbii, nebuni și înarmați!
– Păi și mâncarea noastră?
– Se face, ai răbdare!

Și vine papa. Arăta bestial.

mancare de la sarb
Nu, nu am mâncat pâine cu spaghetti, ne liniștim, da?

La gust, însă… creveții – hmmm, să zicem că nu au fost cei mai reușiți. Pastele – normal, prea fierte. Numai italienii știu cum să le fiarbă cumsecade. Sosul – modest.
– Cum e mâncarea? zice nievasta.
– Delicioasă! zic.
– Îmi dai și mie să gust?
– NU!!!!!! ASTA E GĂTITĂ DE PRIETENUL MEU SÂRB, TRAFICANTUL DE ARME, BUCĂTARUL DE CREVEȚI!
– Mâncarea mea nu mă dă pe spate, zice ea.
– Muiere, tre’ să sărbătorim prietenia dintre cele două popoare surori! zic. Papă tot, că așa-i frumos!

Terminăm, vine nota… cu vreo 20% mai scumpă decât orice plătisem până atunci.
– Cât ciubuc lași? zice nievasta.
– 10 euro!
– Nu e prea mult?
– NIMIC NU E PREA MULT PENTRU A CIMENTA PRIETENIA DINTRE CELE DOUĂ POPOARE SURORI! zic.

Și plecăm.

Și mai trec câteva zile… zice nievasta:
– Mno, vrei să merem și azi să mâncăm la prietenul tău sârb?

Mă uit în portofel:
– Apăi, muiere… nu cred că-mi permite PIB-ul să mai sprijin prietenia dintre cele două popoare surori.

Mile, ‘tu-ți ceapa ta… azi e ziua ta, La Mulți Ani, să trăiești, mi-ești dator cu masa aia la care singurul fel bun de mâncare a fost berea! Vezi că țin socoteala!!!

7 lovituri pentru “Trăiască în veci prietenia româno-sârbească!”

  1. 1CID

    Adica mai pe scurt si mai simplu,ai luat teapa !

  2. 2mac gregor

    deci mie-mi plac mai mult prieteniile care sunt si sarbo-romanesti, decat alea numai romano-sarbe.

  3. 3Li

    E genul de postare care îmi merge la suflet. Respect!

  4. 4Ioana S

    Ce poveste cu tâlc… Mi-e dragă tare, mai ales că e cu dedicație specială.

  5. 5CSB

    Am fost la ski la Kopaonik si am cunoscut cativa sarbi. Faini oameni, da aveam un sentiment ca n-ai vrea sa-i superi. No, oamenii astia faini nu prea stiau engleza si in general nu-s prea atinsi de cultura vestica – ceea ce era de inteles, ca nici io n-as invata limba cotropitorilor. Da de dragul “prieteniei intre popoare”, se chinuiau. No, am luat sticla de palinca, ungatoare de gatlej si facatoare de pace, si in doua secunde am aflat ca la paharele le zice ceasnica. In alte 2 minute discutam geopolitica, dupa cum urmeaza:
    eu: Serbia – Hungary ? el: WAR!
    eu: Serbia – Bulgaria ? el: WAR!
    eu: Serbia – Romania ? el: friends, benzin, Timisoara, many times, mr Popescu from Timisoara, good friend, many times visit.

    No, deci noi pentru sarbi suntem un fel de Marea Neagra…

  6. 6Stefan

    No, pai, in primul rand La multi ani! Acolo unde-o fi, sa-i fie bine! Mi-aduc aminte de primele postari cu/ despre Mile.

    Acum sa spun ca am fost prin Serbia & Bosnia anul trecut cu autostopul. Si de pe undeva spre Belgrad, cand sa urc in camion “Dobre vecer, ia sam Stefan, Rumunia!” ii mai spun una alta printr-un amestec de Poloneza, Slovaca, Croata & gimnastica si ma intreaba pe limba lui de unde stiu sa vorbesc … ei, cand termin de spus “ca eu sunt roman, si cred ca trebuie sa stiu cate ceva despre vecinii mei” da sa ma pupe, mai-mai sa lase volanul, “Moje prietelii, moje prietelii”.

    Iar in Banja Luka, cea mai buna cafea, ever, cu dulceata de smochine + super companie.

    Cat despre de gagici – cine spune ca le avem cele mai frumoase, nu a fost in Sarajevo 😛

  7. 7Basil

    Mereu am privit cu o curiozitate științifică argumentul asta conform căruia romanii și sârbii sunt prieteni.
    Neagu Djuvara spune ca dpdv istoric noi am fost prieteni cu bulgarii, nu sârbii.

    Cred ca mai.degrabă noi suntem prieteni cu sârbii, decât ei cu noi.
    Genul ala de.prietenie intre pispiriul clasei, dar cu gura mare, cu ala cel mai bazat. Pe interes, normal, ca sa nu și-o ia în freza.

    Noi o ținem sus și tare ca ce prietenie gogule, pe sârbi ii doare, cum e și normal de altfel, în penix.

Scrie cu pipi pe zid

NOU! Acuma poți scrie cu fețe galbene!



Parteneri (da' nu de pat!)