Ţiganiada 2013. Partea 1

Singurul chef de pe planetă făcut de oameni care se îmbracă în ţigani şi apoi ies la drumul mare să se îmbete, da? Omologat de Guinness Book of Records, ediţia la draft.

Îmi este foarte greu să le explic unor oameni care-i treaba cu Ţiganiada.
– Mamă soacră, mi-ai spălat hainele de ţigan?
– ALEA SUNT HAINE DE ŢIGAN????
– Nu, sunt de la second; mi le trebuie mie, că merg weekendul ăsta la un chef cu nişte prieteni, ne îmbrăcăm în ţigani.
– … (privire foarte, foarte suspicioasă; deci foarte suspicioasă; foarte, foarte suspicioasă; şi mi-o fiert hainele la 400 de grade, că tricoul meu mulat se lăbărţase că nu mai stătea suflecat să mi se vadă burta cocălăreşte, aşa cum planificasem)

Aşadar: vineri, 10 mai, îl culeg pe Nârţoagă zis Pârţoagă (“dacă nu cobori în 5 minute să plecăm, vin la tine la firmă şi le spun la toţi că-mi eşti dator cu bani!!!!”) din centrul Clujului şi dă-i, frate, către Sibiu! Let the drinking games begin.

Înfriguraţi, ajungem după-masa târziu în parcarea de la Penis Market XXX, unde m-am şi schimbat rapid în uniforma de scandal, cu chiloţii la vedere prin parcare, posibil ca badiguardul să se fi excitat când mi-a văzut chiloţii mei ca spuma laptelui.

_DSC0003

Garderoba de anul ăsta: vânzător ţigan de baloane de bâlci, deci pantaloni albi, tricou de fotbal cu naţionala Germaniei, pălăria de gabor cea nouă (de ce credeţi voi că tot bat eu iarmaroacele, oborurile, oser-urile şi ocico-urile duminică de duminică?) şi nişte baloane necăjite cu picachu. De care am găsit şi eu, maică.

_DSC0005

_DSC0010

Ca de obicei, ne-am salutat zgomotos şi ne-am pupat bălos şi spectaculos şi afectuos, apoi am intrat în magazin mestecînd şaorma tradiţională.

Ştiţi cât eram de maiestuoşi? Că în faţa noastră s-a nimerit o minoră ţigăncuşă, că aşa le orânduieşte Dumnezeu uneori; şi am prins-o de vreo 17 ori că se holba la noi admirativ, pentru că rar vezi asemenea ţigani falnici şi mândri de nu-şi încap în piele, ca nişte ambasadori de brend pentru rasa ei.

De aici, probabil, cei care aţi citit celelalte Ţiganiade aveţi déjà-vu-uri: am golit rafturile de coniac şi bere (11 oameni, 6 baxuri de bere! corect? 11 oameni, 8 coniace! corect? plus vreo 10 litri de vin şi încă vreo doi de rachiu; şi o sticlă de apă plată); ne-am făcut că ascundem sub haine salamurile, ca să-i vedem pe badiguarzi cum le pulsau venele la tâmple, de emoţie; ne-am strigat unul pe altul după poreclele de rigoare, că toţi clienţii din magazin nu ştiau cum să se holbeze la noi; şi la un moment dat naşul Greuceanu mă cheamă lângă el şi o-ntreabă foarte ostentativ pe tanti de la raionul de carne:

– DA’ MUŞCHI ŢIGĂNESC NU AVEŢI?
– Î se zice “muşchi rom”! l-am corectat eu.

Ce să vă mai zic; că efectiv banda de la casă nu putea trage produsele, aşa era de plină cu alcoale, şi ne-o rugat tanti casieriţa să lăsăm numai câte un bax de coniac şi unul de bere odată, ca să ne poată scana.

Şi după ce am plătit cu cardul, m-am uitat la tanti şi i-am zis, cu baloanele mele în mână:

– Niciodată nu aş fi crezut că merge cardurile astea cumpărate în parcările de prin Hungariea, dragă domnişóră.

Şi am rămas să completăm taloanele cu punctele Thank You cadou şi am primit în schimb o caserolă din plasticul cel mai ieftin, numai ca să facem pagubă la industria germană de retail.

Următoarea oprire – la ziua lu’ domnu’ Alex, la terasa de pe Electricienilor; care şi-a lăsat toţi invitaţii muţi de uimire când am apărut acolo, de zici că tocmai fusesem expulzaţi de Sarkozy.

_DSC0284

_DSC0305

Am fugit apoi repejor să îşi lase Iţă maşina acasă; şi el stă în zona stadionului, care în Sibiu este un fel de Santa Monica Boulevard; şi noi stăteam cu muzica ţigănească la maxim şi sfidam vecinii; şi apare un taximetrist, care şi o încetinit să se uite la noi mai bine, că nu-şi credea ochilor! Şi apoi s-a tot dus şi l-am văzut cum o dat prin staţie că şi zona aia s-a stricat, că s-a umplut de ţigani.

Apoi, fiindcă seara curgea pe noi, am tot galopat ca apucaţii către valea noastră, speriind tot Răşinariul cu muzica noastră şi pălăriile tradiţionale, şi hurducăind din dubiţă că numai zgomot de sticle se auzea; şi am ajuns pe vale fix când nu mai vedeai absolut nimic; şi ne-am pus corturile aşa cum am ştiut noi mai binem la lumina farurilor, că nu am găsit lanterna decât duminica dimineaţa, şi ochii loviţi de coniac nu văd noaptea ca pisica, aia-i clar.

În timp ce puneam corturile, i-am furat lui Neghiniţă coniacul, şi ghici cine înjură în noaaaaapteeeee

Şi, înainte să ne apucăm de grătărel, am tras o cântare frumoasă şi grasă în liniştea nopţii;

_DSC0453

şi, la un moment dat, la o arie mai dificilă, din exces de zel, unul din nuntaşi s-a dat de-a berbeleacul împreună cu alţi doi pe dâmbul pe care stăteam şi toţi au tot curs până aproape de pârâu; şi noi ne-am mirat cum de au reuşit ei să curgă aşa pe iarbă, ca la Jocurile Olimpice de Iarnă? Şi am descoperit o pungă de vaselină lăsată acolo de vreun cocălar grataragiu drept capcană pentru ţiganiazii noştri, care se smângăliseră pe vreo 3 geci de piele şi tot atâtea perechi de pantaloni, de o trebuit să-i curăţăm cu baioneta, vă daţi seama?

_DSC0456

Sper ca data viitoare când cocălarul ăla mai umblă cu vaselină să fie atunci când e condamnat pe viaţă într-o puşcărie braziliană de negri; io numa’ atâta-i doresc, în rest să fie sănătos, să se bucure de senzaţii. Cum, mă, să laşi vaselină pe pajiştea aia verde?

Mâine vă povestesc despre ziua de sâmbătă, care-o fost şi ziua cea mai faină, că atunci când m-am trezit eu, pe la 11, unii deja se îmbătau a doua oară. Da’ tot am beut cu ciurdarul, am făcut porcul la proţap pe lumină, am tras o baie în râul ăla rece-rece şi am speriat oile satului care nu vor mai da lapte o vreme, pentru că fundurile noastre păroase! V-am pus nişte poze pe Facebook, să nu vă mai aud.

_DSC0577

12 lovituri, dă-i și tu!