Tiganiada 2005

Tiganiada 2005

In weekend am fost la Sibiu si am mers la munte cu cortul, numai baieti (6), intr-o kefuiala planificata de anul trecut, si pe care o asteptam de cateva luni bune. Cheful are loc in fiecare an, in aceeasi locatie: Valea Caselor, langa Rasinari. Am cazut de comun acord sa il facem tematic: tema de anul asta – tiganii rromi.

Dupa indelungi eforturi, am reusit sa fac rost de o palarie din piatza, de la o tiganca borata si urata ca in Kusturica. Alte accesorii: pantaloni de stofa, pantofii lu’ taica-mio negri, cu modele pe ei, camasa de matase mov descheiata si haina de piele, neagra. Bineinteles, pe cap, palaria. Sub nas, mustatza – netunsa de 3 saptamani. Lipsuri: nu am avut ghiul sau lant de
aur.

Sambata dimineatza: ora 9, vin Flaviu si Remus la mine “sa bem o cafea”. De fapt, venisera numai sa ne batem in toalete. Am auzit afara, spargand linistea diminetii, muzica de tigani data la maximum, si din Matizul rosu apare o mustata acoperita de o palarie de tigan-tigan-tigan. Ne-am salutat zgomotos, eu de la etaj, ei de jos. Mi s-a spus ca domnul si vecinul Stoian, iesit pe geam, a intors degraba privirea de la tiganoi, dar a continuat sa priveasca cu coada ochiului. Balaurii au urcat, ne-am pupat zgomotos pe coridor. Pret de o jumatate de ora, ne-am studiat toaletele. Ca domnisoarele. Eram cei mai reusiti tigani din bloc.

Am terminat bagajul, si am coborat, vociferand si vorbind tiganeshte. Domnul Bernhardt, ultimul sas de pe scara, a deschis usa sa vada ce e cu zgomotul. A inchis-o degraba cand a trecut Flaviu pe langa el, si nu mi-a raspuns la salut.

Am plecat prin orash sa cumparam de-ale gurii si inimii, cu muzica data la maximum (muzica lautareasca, bineinteles!). Prima oprire: macelaria. Macelarul, comerciant adevarat, a inceput sa vorbeasca cu noi pe tiganeshte. L-am repezit in romana si a inteles ca nu e de gluma cu noi. Apoi am cedat si ne-am imprietenit cu el.

Urmatoarea oprire: magazinul Univers’All. Iata cum descrie Flaviu etapa Univers’All: “o mamica statea cu sticla de suc de morcovi in mana si se uita impreuna cu baietelul ei de vreo 4-5 anisori, amandoi cu gura cascata… la cei trei ciudati…. ce se plimbau ostentativ printre rafturi, varsand in cosuri fara pic de bun simtz fata de necazul omului de rand, tot ce prindeau, bauturi si mancaruri din cele mai alese, fara macar a se uita la pretul atat de important pentru voi toti… iar, cand privirea celui mai rotofei dintre tigani ii tinti intamplator si ii fixa pe amandoi….. sticla de suc de morcovi se lovi brutal de suratele ei din raft, iar mamica smuci minutza baietelului care ramasese pironit cu privirea in grupul celor ce pareau a veni din filmeeee… tarandu-l parca pe luciul greisiei de import a supermarketului, …”nu te mai uita!!!! lasa-i in pace!!!”

In supermarket m-am intalnit cu: verisoara-mea Manuela, o fosta colega de liceu pe care nu mai stiu cum o cheama, domnul Davidoiu, vecinul de sub noi, care s-a uitat la mine luuuuuung, o tipa din vasile Aaron pe care o cheama Dana si care e si ea tiganca, dar din asta de orash, nu cum eram noi, si pe care o cunosc de la un bal al bobocilor, si am ramas consternat sa vad atunci ca avea mustata mai mare ca mine, care aveam 16 ani. Afara din supermarket am facut poze. Am vrut sa mergem langa un Mercedes urat-urat-urat, ca sa dam veridicitate pozelor, dar cand sa ajungem langa el, apare – ghici! – o tiganca ADEVARATA, care se uita la noi lung, la Matizul nostru; noi ne uitam la ea lung, ea la noi, apoi se urca in Mertzan si pleaca, glorios, pe sub nasul nostru.

Bestial! am simtit ca lumea evita sa ne priveasca. Eram “balaurii”. Baragladinele. Ciorile. Ne-am comportat galagios, am rasturnat neshte produse in cart de-a valma, ne-am blastamat unii pe altii in supermarket. Hehe! Nici un comentariu, nimic. Eram respectati ca niste adevarati bulibashe. La casierie, angajata bolovaneshte ochii cand vrem sa platim cu cardul.

Urmatoarea oprire: cartierul Strand, de unde am mai luat ce nu am gasit in Univers’All. Inauntru – surpriza! promotie la iaurt. Ma duc la domnisoara aia, ea ma evita, ma intorc inspre ea din nou, ea se intoarce iar, si nu ma mai rabd si o intreb: “Dha lha ceh fahci acia prhomotie, domnisoara draga?” “La iauuuurt!” imi zice draga de ea. Gust, si zic: “HUnde ii iaurt din hasta?” “Aici, zice domnisoara zambind cu gura pan la ureki, dar cu ochii reci-reci-reci. Cred ca ii placea foarte, foarte mult de mine in momentele acelea. “Uitati, avem aici mic, cu 13 mii… si mare, da’ asta e scump, e 36.000!” “Si ce! zic io, semetz. Tiganii are bani” Insfac cu tupeu un iaurt mare, si ma duc la cassa. In fatza mea, trei cupluri, cu de-ale gurii pentru gratar. Se uita lung la mine, ma uit lung la ei, imi musc mustata. Zic ei: “Numai iaurtul acesta il aveti?” “Da!”, zic eu, gutural. “Dar haideti, poftiti in fatza, poftiti in fatza!!!” Multumesc, le tzutzui din varful buzelor cu un aer de casa rregala.

Am ajuns in munte, dupa ce am trecut prin cartierul tiganesc din Rasinari, cu muzica la maxim. Ne-am salutat cu toti coloratii. Eram de-ai lor. Numai ca noi aveam poleiala, eram de orash.

Am pus corturile, am jucat rugby toti 6 cu sticla de vin. In bustul gol si desculti, clar. Stef si-a luxat umarul rau de tot, dar a jucat pana la capat. Am sters si cateva balegi de pe teren, dar ne-am spalat in raul din apropiere. Dupa care am baut repede gin, sa ne incalzim. Cipi o dadea cu
vodca – pana cand a fost prea mult pentru el, si a adormit pe movila, aceeasi movila pe care adorm de regula “obositii” festivalului. I-am batut o cruce la capatai, ca de obicei, si i-am pus ceaunul de tuci pe cap, de semana cu un neamt din al doilea razboi mondial. Cand ne plictiseam, loveam cu securea ceaunul, sa vedem cum rezoneaza capul lui in ceaun. Fara efect. Dormea mai departe.

Am facut gratarele, am mancat. Am facut fight club cu verii familiei Mitroi. La un moment dat ginul si-a spus cuvantul. Afara era plina zi. M-am trezit a doua zi, tot in plina zi. Oare cine m-a imbracat si m-a bagat in sacul de dormit? Tu singur, mi s-a spus. As vrea totusi sa stiu.

Am revenit la viata mea bicisnica de zi cu zi, cu inima improspatata de teribilitatea experientei. Memorabil! Memorabil. Merita sa fii tigan, chiar si numai pentru o zi.

Deocamdată fără lovituri. Dă-o tu pe prima!

Leave a Reply