Ţigani la colindat

Dacă trăiţi în România, nu aveţi cum să scăpaţi de ei de sărbători: colindători, urători, sorcovişti şi alte naţionalităţi.

Aşadar: Ajunul Crăciunului, cineva bate tare în uşă de parcă era stare de urgenţă.

Sar repede la intrare, deschid uşa: doi ţigănuşi negri ca omleta arsă; şi rebegiţi de frig.

– Primiţi cu colinda?
– Bă, aţi mâncat azi? mă răstesc la ei.
– Da! răspunde omleta arsă.
– No… colindaţi-mi de să se spargă geamurile!

“Steaua sus răsaaaaareeeeee…” – scot 10 lei, sănătate, sărbători fericite.

Nu trec 10 minute şi apar sosiile primilor doi. Tot doi la număr, la fel de indo-europeni (mai mult indo- decât europeni).

– Primiţi cu colinda?
– Bă! Strigaţi să se audă până-n judeţul Dihor, alfel vax!

“Asearăăă pe înserateeeeee…” – alţi 10 lei, sănătate, sărbători fericite.

Trece o oră laolaltă cu vreo 2 pahare de vin fiert; şi iară bate cineva la uşă.

– Putem să colindăm? zic trei co-etnici de-ai lui Mădălin Voicu.
– Da! Dar să se audă! Că io-s mai fudul de curechi!

“Treeeei păstooooori se întâlnirăăăă…!” – 15 lei tura asta, primiţi. Sănătate, Crăciun frumos!

Ne mai jucăm cu Gropărelu’, mai aranjăm un glob în copacul de Crăciun, mai zapăm la TV – auzim iarăşi bătaie în uşa castelului.

Mă duc, deschid – doi pui de români, frate. Deci albi-albi, caucazieni cu ochi albaştri, daco-români-cumani, cum ar zice Neagu Giuvara.

– Cu voi ce-i?
– Primiţi cu colinda?
– Sigur! Dă-i dă cânte!

“Ooooo ce veeesteeeee miiinuuunaaatttăăăă…”

– De unde sunteţi?
– Din Cluj!
– Da? Şi aţi venit la noi aici în Floreşti să faceţi şi voi un bănuţ de sărbători, nu? Pentru puşculiţă?
– Da! zic ei.

Erau chiar doi prunci curaţi, frumuşei şi voinici.

– Ia uite aici!

Scot 2 lei. Decât doi lei.

– Sărbători fericite!
– Mulţumim frumos, nenea!

Şi pleacă.

Nievasta, care a văzut fiecare gest de-al meu de când m-am născut până acuma, nu se poate răbda:

– Mă… da’… zi-mi şi mie ceva!
– Orice, zic eu. Orice.
– Deci or vinit doi ţigani, le-ai dat 10 lei; or venit alţi doi ţigani, încă 10 lei; apoi trei ţigani, 15 lei! Corect?
– Corect!
– Păi şi atunci la ăştia doi români… de ce le-ai dat numai 2 lei? Adică 1 leu la fiecare? Ce-i cu discriminarea asta pozitivă? Şi cu acţiunile astea afirmative?
– Ce, tu! zic. Românii ăia? Le trebuie bani? Dacă le trebuie bani, să mearga sa muncească!

34 lovituri, dă-i și tu!