film

Mesajul profesoarei din Turda sancționată pentru că a recomandat un film gay elevilor

În general, clujenii sunt extrem de relaxați, iar gradul de civilizație și de deschidere este peste media strămoșească (cu mult): oraș universitar, multicultural și multietnic, Clujul (cu tot cu localitățile satelite) este San Fracisco-ul României. Se mai întâmplă și derapaje, firește (cum, nu știați?), dar linia generală este de bun simț, moderație și de ”nu e treaba mea, trăim într-un raion liber”.

Din cauza asta, când am auzit de profesoara de limba română din Turda sancționată pentru că a recomandat un film despre viața unor poeți francezi gay elevilor săi, am ridicat sprâncenele și am zis că trebuie să iau legătura cu ea și să-i cer un punct de vedere mai elaborat; altfel, riscăm să ne ghideze viața oameni al căror ultim contact cu opera lirică a fost recitarea poeziei ”Zdreanță”, la grupa mare. Așadar, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, vi-o prezint pe Adela Stan, profă de română pe care regret că nu am avut-o la catedră în clasa a X-a! Și țineți minte un lucru: un dascăl nu are cum perverti mai rău copiii dacă n-ar fi deja stricați de părinți; iar Hitler ar fi rămas Hitler indiferent de ce profesori de simbolism francez ar fi avut în școală – pentru asta pun pariu cu oricine.


(sursa)

De la prof. Adela Stan:

”Ca să nu rămânem în sfera schematismului şi a convenţiei, când predau simbolismul la clasa a zecea, le recomand elevilor să vizioneze filmul “Eclipsa totală” pentru a vedea atmosfera boemă şi decadenţă a epocii respective şi nu le spun despre cine e, ci cu cine e: Leonardo Di Caprio – şi ochii fetelor strălucesc. Am o mică certitudine că se vor uita. Le atrag atenţia asupra diferenţei de viziune a societăţii vis-a-vis de relaţiile gay. Şi aceasta ar putea fi o mreajă. Oricum se vor uita doar câţiva, ştiu asta din experienţa anilor trecuţi (vreo 10). Dar tot e un mare câştig şi de va fi doar 1.

Anul acesta, un părinte s-a supărat rău de tot că nu corespund standardelor lui morale şi a făcut o plângere la direcţiunea liceului criticând materialul meu auxiliar cu homosexuali şi intenţiile mele de a-i îndemna pe copii la homosexualitate.

Consiliul disciplinar cercetează cazul, adună probe, chestionează elevii, cere părerea psihologului şi prezintă dosarul consiliului de administraţie format din director, consilieri locali şi profesori. Cu voturi majoritare am fost declarată vinovată pentru încălcarea obligaţiei de serviciu de “a selecta modele sociale relevante pentru sistemul de valori al societăţii”. Înţelegem că filmul este “nepotrivit vârstei, dezvoltării morale şi psihologice”. Acesta ar fi un aspect de conţinut.

Cealaltă acuză se referă la atitudinea personală: “nerespectarea normelor de comportare care dăunează interesului învăţământului şi prestigiului instituţiei, nerespectarea curriculumului centrat pe dezvoltarea fizică, cognitivă şi socială a copiilor”.

Sancţiunea “mustrare scrisă” nu lezează orgoliul meu, ci pricipiile după care mă conduc şi îi călăuzesc pe elevii mei de 22 de ani. Năucitoarea decizie pare menită să creeze derută în planul valorilor democratice pe care eu le respect, în conştiinţa în devenire a tinerilor, în activitatea mea profesională dictată de interpretări absurde şi abuzive ale normelor.

Dacă analizez această întâmplare, pot să evidenţiez , pe de o parte, o problemă de conţinut, aceea a distincţiei dintre artă şi realitate, o chestiune delicată, de rafinament cultural, care nu este la îndemâna funcţionarilor din primării, care au judecat cu mult aplomb şi n-au găsit nici o diferenţa între Verlaine, poetul, homosexualul şi modelul moral al fiilor lor. Literatură abundă de personaje care întruchipează inşi imorali, beţivi, adulterini, ucigaşi. Vai! Dacă ar fi să i luăm pe aceştia de modele! Dar ei pălesc în sfera interesului pe lângă nişte gay! Iată ce îmi scria d-na prof. Sanda Cordoş de la Facultatea de Litere Cluj: “Fireşte că n-aţi greşit recomandând vizionarea unui film despre doi mari poeţi ai lumii. Dar e imposibil să explici unor oameni obtuzi că marii poeţi ai lumii au scris marile lor texte, care durează cât lumea, dintr-o margine a existenţei” sau “Fireşte, e o confuzie grosolană între artă şi realitate, şi acesta e lucrul cel mai bun, eufemistic, care se poate spune despre întreagă situaţie. E clar că dvs. aţi utilizat o modalitate înalta pentru a-i apropia pe elevi de disciplina pe care o predaţi, de cultură, în general. Asta pentru că dvs. sînteţi foarte bine pregătită, inteligenţă şi pentru că vă pasă (de materie şi de elevi). Tot pe atît de clar e că părintele, primarul, cei din consiliul de administraţie sînt obtuzi şi făţarnici. Pentru că imoralitatea, Dumnezeule, înseamnă altceva, se află peste tot în lumea nostra şi nu avem cum să-i ferim pe elevi de ea, de imoralitatea agresivă, care umblă pe străzi, din zilele noastre. Făţărnicia face parte din ea.”

Şi aceasta e problema de adâncime care ne priveşte pe noi toti: discriminarea unei categorii sociale, protejate de legile acestei ţări, într-o instituţie publică, sub o sancţiune camuflată sub pretextul nerespectării îndatoririlor de serviciu, răstălmăcite şi ele după bunul plac.

Aş fi putut să fac doar contestaţie oficială sau să caut dreptatea în justiţie (vor veni şi acestea), dar toate s-ar fi petrecut cu discreţie şi fără prea mult folos real. Am ales să vorbesc semenilor şi să caut adevărata susţinere morală în consubstanţialitatea sufletelor neîntinate de prejudecăţi şi neîngrădite de norme absurde.”

Prof. Adela Ioana Stan, Turda, Colegiul Naţional “Mihai Viteazul”

Ofer 5 invitații curate la filmele TIFF din partea Persil

Update: câștigătorii unei invitații duble la orice film de la TIFF, aleși cât se poate de subiectiv de mine însumi, sunt:

1. pop simona maria
2. Ormenisan Andrada
3. Atti
4. Obi Two Kenobi Angy
5. Nica Bogdan

Veți primi un mail de la mine în care o să vă cer adresa de primire a invitațiilor, OK?

Tuturor, mulțumesc frumos pentru comentarii! Din fericire pentru voi, cei de la Persil au plusat premiile cu încă 2 invitații duble. Unde merg acestea:
1. La prietenul meu Zolty. Sper să poată veni!
2. La Bubu. Dacă vrea. Pentru că citează din Usturoi.

Mențiune: Marcian, aia cu ”suntem o țară mică, câteva mese!” m-a făcut să LOL. Și Angy. Angy, dacă cineva din lista de mai sus nu poate veni la TIFF, tu ești următoarea, OK?

==========================================================

Merg la ceva petrecere, în iarnă. Ca de obicei, reușesc să eșuez la masă cu o cunoștință din cămin, deci de acum o mie de ani, cu care nu m-am mai văzut cam tot de atunci:
– Ce faci, Gropare, pe când următorul film? (primesc întrebarea asta extrem de frecvent).
Man, nu știu… e greu, na. Toți se plâng de finanțări, de la filme cu 800 de spectatori la ăia care-au luat Cannes-ul.
– Băi, dacă mai faci un film, să știi că te ajut.
Man, mersi frumos, da’ cu ce m-ajuți? (more…)

Joi, deci, e ziua cea mare

Haide să filmezi un film cu ilarianţii şi bloagherii! Viu, dară: când eşti invitat să fii guest star într-un film nu strâmbi din muci.

Muierea mea tocmai născuse. Şi în duminica în care am avut filmările trebuia să-mi iau nievasta din spital. Cu tot cu prunc.

Bă, vii după noi? (nievasta). Cum nu! Că doară de când de-abia aştept să v-aduc acasă! (io). Şi mă gândesc: externarea se va face pe la 4 după-masa. La 11 începem, la 1 am terminat cu filmările; la 2 îs acasă, am o oră să: fac LUNĂ în casă, să spăl vasele, să dau cu aspiratorul, să bag o tură la spălat, să schimb lenjeria de pat, să cumpăr cel mai mare buchet de lalele pe care l-a văzut vreodată Floreştiul, să umflu baloanele, să fac un duş, să gătesc nişte ficăţei de struţ la cuptor cu sos se vin din Chile, că i s-o fi acrit muierii de câţi cartofi o băgat la spital, ba poate mai rămâne şi vreme să dorm un pic şi să îi scriu muierii o felicitare, să ne uităm cu duioşie la ea când om fi la pensie!

Pe la 2: bă, nu ai uitat de noi, nu? (nievasta) Lăcrămioara mea de toamnă, dar cum să uit! Într-o juma de oră termin cu filmările şi vin! (Groparele)

După o oră jumate: bă, îmi vine să înjur! Eşti pe drum? Steluţa mea de la Mercedes, imediat pornesc! Pe bune!

După câteva zeci de minute: bă… nu mai zic nimic! Io plec din spital fără tine! Vai, crenguţa mea de măslin, dar sunt ca şi acolo!

Pe la ora 6, un Gropar spăşit intră în spital. Deci spăşit ca un ghiocel. Muierea se uită la mine ca o herghelie de balauri. M-ar fi dat la canibali să mă mănânce de viu de testicule.

Îi iau pe amândoi, de emoţie plec cu portbagajul deschis la maşină, noroc că mă opreşte un om de bine. Îmi duc familia acasă, înfrunt ochii ei sfredelitori ca sudura până ajungem. Era tăcere; dar privirea ei spunea romane de Tolstoi, cu “război” în titlu. Intrăm în casă: dezastru.

Într-o săptămână fără muiere, apartamentul arăta ca în Kosovo. Ciorapi în bucătărie; lenjerie intimă pe galeria de la perdea; firimituri prin pat, cu un pic de gem de mure. Lapte uitat afară cu 4 zile înainte; o roşie bine îmbrăcată în mucegai; şi nişte pâine verde de 8 zile în sufragerie.

Nici astăzi nu ştiu ce zeu hindus a ascuns de ea furculiţele cu care vroia să mă înjunghie. Da’ în sara asta ne-am uitat la ce film mişto am tras cu ilarianţii, Mişu, Crivăţ şi scumpii de la TVDeCe, sub mămicia lui Ionuţ Turda, şi am râs de ne-am rupt! Filmul îl vedeţi şi voi azi, joi, 18.11.2010, la ora 10 punt.

Update: ladies and gents, we’re online!

Sa nu va radeti de freza mea, asa arat eu cand ma joc cu masina de tuns oi.