Delta

Am aşteptat 8 ani momentul ăsta

Când mi-am adus aminte, am ieşit din casă desculţ şi gâfâind, cu privirile rătăcite, ca un apucat.

Am luat săpuţa mică ferm în mâna dreaptă ca pe ciocanul lui Thor şi am scanat repede grădina până am identificat ghiveciul, cu precizie de rachetă balistică americană de la Desevelu’. Astă-primăvară, în ghiveciul ăsta depozitasem cu religiozitate toate lighioanele pămânului pe care le-am găsit săpând grădina: râme şi paraziţi şi larve de gândaci de mai şi tăt ce mai mănâncă Bear Grylls ca apucatul la TV.

Şi le-am şi plantat un smoc de iarbă, să aibă de mâncare rădăcini delicioase, şi am şi udat ghiveciul de fiecare dată, să nu moară micile jivine de sete.

Acum, însă, le sosise momentul.

De ce, vă veţi întreba voi, şi pe bună dreptate, dragi cititori, de ce aş face eu asta? Oare mă pregătesc de filmat scene de supravieţuire? Îmi fac insectar şi râmar şi viermar şi gândăcar? Le folosesc pentru vrăjile mele satanice cu care atrag unicii atât de preţioşi pe site? Doresc să o sperii pe soacră-mea, o femeie atâta de încercată de ginerele ei blogger, când vine aici?

Nu, nici gând, dragii mei. Jivinuţele mi le trebuie pentru că plec în Deltă.


ŢÂNŢARI! ţânţariţânţariţânţariţânţariţânţariţânţariţânţariţânţariţânţariţânţari

La expediţia noastră religioasă de pescuială.

Cu un musafir surpriză: fiu-meu cel Gropărel, aflat la prima lui expediţie de acest tip.


Şi pe care sper să-l fi virusat iremediabil cu acest virus

După cum vă spuneam, am aşteptat 8 ani după acest moment.

Şi-mi doresc din sufleţel să iasă bine şi să ne distrăm, că anul ăsta mai încet cu şpriţurile şi pălincile, Gropare.

Nu va fi singur: vom fi doi tătici-elicopter, exasperaţi de năzdrăvanii nostri, că nu e uşor să fii părinte anii ăştia, la câte cărţi şi MBA-uri de parenting există; dar, cu ajutorul Celui de Sus şi ai Ştimei Bălţilor, vom reuşi! Şi aşa n-am prea prins noi peşte prin Deltă anii trecuţi, iar anul ăstamai e şi prohibiţie, şi cu ceva trebuia să ne umplem şi noi timpul.

Ne vedem peste două săptămâni; şi, ce să vă zic, dacă vă păleşte dorul de blogger, apăi desfaceţi un vin răcoros şi citiţi cel mai vast interviu luat vreodată mie, sub semnătura celui mai blând cuplu de moldoveni basarabeni din lume, pre numele lor Albu; sau puteţi auzi chiar bâlbâieli profesioniste, la  interviul dat pentru podcastul lui meseriaşul de Katai.

Să ne recitim cu bine-sănătoşi în două săptămâni!

PS: Iar despre jivinuţele cele drăguţe, dacă vă interesează drepturile târâtoarelor, apăi aflaţi că… mno, sub ghiveci înflorise ditamai colonia de furnici obraznice, care s-or înfruptat ca la Ritz din proteina gratis pusă la dispoziţie toată vara de blogger; deci şi anul ăsta tot cu cucuruz dăm la somn şi ştiucă în încercările noastre disperate de a nu împuţina fauna ihtiologică a celui mai tânăr pământ al ţării.

 

11 lovituri, dă-i și tu!

Ajutor, ni se-mbată nevestele!!!

– Alarmăăă, iarăși vin ăia!!!
– Care????
– Ăia! Ardelenii!! Nebunii!!!
– Care nebuni?
– Ăia care ne-mbată nevestele!!!
– Ăia?
– Ăia! Or să ne vină astea iarăși acasă în miez de noapte, agresive și pline de alcool, și or să caute ceartă și bătaie și or să strige la noi și or să facă scandal și vor trezi vecinii și Poliția!!!
– Ce putem face…?
– Nimic! Nimic nu putem face, suntem pierduți… vine Apocalipsaaaa…!

Așa vor discuta, dragii Groparului, peste exact 48 h, toți țânțarii din Deltă.

Toți.

Pentru că, de fiecare dată când mergem, toți vin pe noi.

Toți.

Și ne-o trag la venă și ne sug de sânge și ne tăvălesc prin stufișuri și ne umflă mânurile și a doua zi o iau de la-nceput, chiar dacă în venele noastre trebuie să cauți cu lumânarea sângele printre fluviile de șpriț.

Și-mbătăm țânțăroaice agresive, de Deltă, care-s cât condorii, fără exagerare.

Cu alte cuvinte – o săptămână jumate sunt plecat în cel mai frumos loc de pe planetă, în afară de creasta Făgărașului: Delta mea dragă, A MEA (de-aia aseară n-am avut postare, că eram îngropat în munți de shad-uri, linguri, dolingere, mulinete, Mike the Pike și monturi texane). Urați-mi fir întins, că am maaaare, mare nevoie… de ce? Pentru că-n fiecare an am mers în Deltă vara sau la finalul verii și n-am luat mai nimic; și dacă nici toamna asta nu-mi surâde zeița Fortuna de-o captură mai acătării de pus pe Facebook, apăi chiar că o prind și o-ghesui într-un colț, cât o fi ea de zeiță, de a face și ea un #metoo pe Facebook; dar voi veți ști că ea m-a provocat, o fi zis ea ceva, o fi purtat o fustă prea scurtă.

PS: Și, până vin, nu ratați cele două proiecții Usturoi de la Cluj (Bookla, vinerea asta, 15 lei intrarea) și București, în cadrul LollyBoom (proiecție gratuită). Fum în mulinete, Gropareee…!

7 lovituri, dă-i și tu!

Sunt singur, și mă duce-un gând/La Delta mea cea mai frumoasă

Pentru mine, Delta e… deci e… ăăă… cinci pescari nebuni bețâvani aruncați pe un promontoriu și lăsați să se descurce singuri preț de 6 zile! Păi vă dați seama ce iese acolo? Mai multe nu vă spun.

În iunie, se anunță o surpriză… care e ea surpriză, și care înseamnă niște Delte de vizitat. Mai multe nu vă spun.

Nu cu gașca mea normală, ci cu alta, care și ea e anormală. Mai multe nu vă spun!

IMG_3498
Nu ai fost în Deltă dacă nu ai făcut poza asta

IMG_3554
Răsăritul apusului
(more…)

14 lovituri, dă-i și tu!

Despre Delta, semi-postare

Deci discutie pe mes:

Ea: Ce mai faci? nu te-am mai vazut de 5 ani.
Eu: Uite, bine. am fost in Delta in concediu 😀
Ea: Da? Si eu. Stai sa-ti dau o poza.

(imi da o poza cu ea pe canale, da’ nu canale TV)

Eu: Fain!
Ea: 😀
Eu: pe ce bratz ati fost?
Ea: nu stiu, nu am intrebat

12 lovituri, dă-i și tu!

Delta 2

Delta 2 cheama Delta 1, receptie?

Am ajuns in Tulcea dupa un algoritm foarte simplu, care functioneaza de fiecare data: Gropare, daca nu ajungi la 8 seara in Medias, plecam fara tine! Si ei or venit la 10 seara, ca baietii.

Am renuntat cu inima grea la şampoane, balsame şi pomezi de păr, la cremele mele de ten şi la aparatul de ras si aftershave; drept urmare, in cele 8 zile de Delta mi-a crescut o barbă roşcată, că le-am zis tuturor că de-amu nu-s Groparu, sunt zoologul german Dietrich, sau marinarul austriac Joshka. Şi am vorbit cu ei prin toată Sulina cu germana mea de Schneller, schneller, das ist gut!

M-am împrietenit rapid cu un cuplu de olandeji navigatori, pe care i-am părăsit fără regrete când am aflat că nu au iarbă la ei. Pai ce olandeji sunteţi voi?

Pe rapidă spre Sulaina, numai în rândurile noastre se râdea. Râdeam ca proştii, că aştia cu care am mers ei nu prea îs normali, şi se mai şi reproduc acasă, şi le-or şi făcut nevestele copii. Ne-or depăşit ca veselie, spre final, o gaşcă de 7 argheleni din Câmpia Turzii, care terminasera până-n Sulina 2 kile de pălincă cu cifra octanică mare. Da’ mare!

În Sulina ne-am cumpărat tăt ce am mai avut de cumpărat şi am aşteptat să vie gazda, să ne ducă pe baltă. Nu am stat mult; numa’ vreo 6 ore, timp în care am crezut că facem abator de turişti, aşa fierbeam! Şi după ce am lăsat jumate de salariu maxim pe economie pe transport (un taxi băşit de Oltcit şi un barcaz de mers pe canale), ne-am trezit, 4 kile de vin mai târziu, drept în inima Deltei, între Sf. Gheorghe şi Sulina, hăpt la mijloc.

Am pus de tabără, ne-am culcat. Şi a doua zi am început pescuiala.

Din tot grupul, eu ma prins primul şi al doilea peşte: cât două degete de copil cu solzi, da’ aşa cum mi-au zie mie toate femeile, nu mărimea contează.

V-a urma, scris greşit, ca să preţuiţi ortografia mea impecabilă, nu ca a altora. Vom reveni cu poze, parol!


4 lovituri, dă-i și tu!