Ştiinţă şi neştiinţă

Deci dacă mie îmi pare rău de ceva în viaţa asta, nu îmi pare rău că am umflat broaşte cu paiul, am tras cu cornete după pisici sau l-am chinuit pe vecinul meu Dan Grasu, pişcându-l cu putere de obraji până s-au învineţit şi călcându-i melcii cu care făceam concurs atunci când s-au dovedit mai rapizi decât ai mei.

Nu. Îmi pare rău că nu sunt mai tehnic. Mai tehnic însemnând etapa următoare de la atehnic. Doamnelor şi domnilor, Groparu este atât de bun la reparat lucruri că inevitabil se înjunghie cu şurubelniţa atunci când bate cuie în perete, îşi dă cu ciocanul peste degete când repară televizorul şi se curentează non-stop atunci când reglează caloriferele. Centralele termice de apartament îmi provoacă groază, iar noaptea am coşmaruri cu roţi dinţate, curele de transmisie şi jiglere înfundate de Dacie berlină. Odată l-am ţinut pe tata 3 ore până să prind în perete un felinar (spumega babacu’! “Eşti ca maică-ta!”, îmi repeta obsesiv, şi eu nici în ziua de azi nu ştiu dacă e de bine sau de rău), filozofia diblurilor şi a holşuruburilor mă depăşeşte, iar când mă duc cu maşina în service mereu o sun pe nevastă-mea “Şefa, zice mecanicul că îi trebuie nu ştiu ce serie de şaşiu.. saşiu!”

Asta nu înseamnă că nu mă pasionează domeniul din perspectiva strict cărturărească. Ştiu ce a strigat Arhimede atunci când îşi săpunea ciorapii în cadă, am citit tot despre Diesel şi invenţia motorului său şi cunosc intim istoria lui Aurel Vlaicu şi a avioanelor cu care zbura pe deasupra Binţinţiului. Am visat la maşinăriile malefice ale lui Da Vinci, iubesc tancurile, TGV-urile şi MIG-urile, iar pentru Kalashnikov am un adevărat cult. Ca dovadă, eram vedeta reţelei de cartier la Trivia, ba chiar visam să mă duc la “Vrei să fii miliardar” într-o vreme, dar am aflat că la Bollywood nu prea mai sunt şanse pentru mine. Aşa că atunci când am puţin timp liber mă consolez cu chestionare pe net, ca acesta al revistei Ştiinţă şi Tehnică, proaspăt relansată în ceva ieşit din tiparele săptămânalelor tradiţionale. În sensul bun al cuvîntului, adică în sensul că rămâi cu ceva în cap după ce o citeşti şi, aşa cum zicea Ion Creangă, “nu rămâi aşa… o vacă de muls pentru fiecare!”

Oricum, pe viitor am planuri mari cu mine. Visez să-mi construiesc o hidrocentrală de pârâu, să-mi pavez acoperişul cu panouri solare şi să revoluţionez industria irigaţiilor de grădină (încă nu am grădină, da’ şi când o să am..!). Asta ca să nu mai zic de mini-berăria privată la care mă tot gândesc, centrala eoliană, pivniţa cu drenaj special pentru învechirea vinului, afumătoarea de carne, uşa cu pompă de umplut piscină, uşa hidraulică de la garaj, scripeţii pentru coborât cartofii în beci, instalaţia de răcire a aerului pentru murături… teascul automat pentru struguri de rasă…

18 lovituri, dă-i și tu!