Soacra, usturoiul şi vampirii

Găteam ceva. Ceva aproape mâncare, căci mă ştiu şi eu la gătit aproape la fel de mult ca Gropărelul meu de 8 luni.

Aşadar torn în oală 4 kile de sare neiodată, că aia iodată e prea sănătoasă, trei cartofi şi o ceapă; o juma’ de morcov; apoi dau drumul la foc.

2 minute mai târziu opresc focul, scot morcovul, îl curăţ şi îl bag la loc; şi dau drumul la foc, din nou.

1 minut mai târziu opresc focul din nou şi mai torn şi nişte apă. Şi mai bag şi nişte cărniţă.

Apoi repornesc focul.

10 minute mai târziu, fiertura de vrăjitoare dă în clocot; iar eu îmi dau seama că nu am pus usturoi. Şi că nici nu mai aveam usturoi în rezerva strategică!

– Nievastăăă! zbier la ea. NIEVASTĂĂĂĂĂĂĂ!!!
– Ce-ai păţit, mă, iară, dă ea buzna în bucătărie de era să-mi dea în bostan cu uşa.
– Nu mai avem usturoi! Păi cum să gătesc eu fără usturoi? Ce mâncare e aia fără usturoi? Tu ai mâncat vreodată ceva gătit de mine fără usturoi? Vreau usturoi!
– Stai, zice nievasta. Ai răbdare.

Şi iese din bucătărie şi se întoarce cu vreo doi-trei căţei.

– Mai trebe, zic eu.
– Nţ! zice ea.

Iară iese din bucătărie, iară se întoarce cu vreo doi-trei căţei.

– Mersi, zic. Mersi frumos, azi mâncăm mâncare.

Apoi stau şi mă dumiresc:

– Tu nievastă! Da’ de unde avem noi usturoi?
– Din dormitor!
– Cum din dormitor! zic. De ce din dormitor?
– Nu-ţi zic, zice ea.
– Tu!

Mă uit la ea încruntat, pe ea o bufneşţte râsul.

– Zi-mi!
– Nu-ţi zic!
– Nu mai gătesc nimic!
– Bine, zice ea. Hai că-ţi zic.

Mă ia de mânuţă, mă duce în dormitor.

– De aici, zice ea.
– Facem trafic cu usturoi în dormitor şi nu ştiu io?
– Nu, zice ea. Priveşte.

Şi-mi ridică, bă frate, salteaua lu’ pătuţu’ lu’ ăsta mic! Şi acolo văd purcoi de icoane, iconiţe şi usturoi!!!

– Sfinte fără de muarte! zbier eu. Ce-i asta?
– Mama, zice nievasta. Soacră-ta.
– …?
– I-o pus usturoiul, iconiţele şi icoanele la copil la căpătîi ca să-l apere, să-l ferească şi să-l protejeze! Ce nu pricepi?!?!?!?