Si, nu vrei imigranti in Romania? Dar cine te-a mai intrebat si pe tine?

Un oraș adormit la o mare care, deși tot neagră ca la Varna sau pe plajele Georgiei, are apa dulce, adusă de imensul braț de apă din vecinătate. Nisipul este fin și nesfârșit, iar la un kilometru depărtare, peste câteva pădurici înalte de stuf unduitor, Dunărea curge mai domol ca norii, peisajul este mai plat ca o tipsie și atmosfera întregului târg este una balcanică, de prăvălie de țară la amiază, unde și muștele dorm, cuminți, la umbră (”N-avem decât înghețată caldă și bere fierbinte! Vreți?”).

În drum spre plajă, la dreapta, ascuns ici-colo de salcâmi și de ce blăstămății de copaci cresc în Deltă, că atunci când faci foc din ei automat ți se face foame de la fum, se întinde modestul cimitir din Sulina.

Se zice că, dacă vrei să vezi cum sunt cu adevărat oamenii dintr-o localitate, vizitează-le cimitirul. La cimitirul din Sulina, muțenia specific pescărească a băștinașilor lasă loc unei bonomii plăcute, iar aceștia lasă pentru o clipită privirea aceea cu care ție, turist simplu din Ardeal, ți se pare că te cântăresc ca să vadă câte parale pot scoate de la tine.

Ieșisem la o plimbare, umflat ca un cimpoi de ciorba de pește și mujdeiul de la Casa Sibiană.
– Doamne-ajută! Nu vă supărați, unde e mormântul piratului?
– Uite, maică, acolo ‘șa! zice o tănțică foarte vioaie, care deretica la un mormânt împreună cu cea care părea mama ei. Mergi până în capăt, ieși la dreapta și l-ai găsit!

Știam, din zvonuri, că mormântul unicului pirat din Europa recunoscut ca atare nu se afla chiar laolaltă cu ale celorlalți creștini, așa că Groparu iese afară, încojoară tot cimitirul, merge de-a lungul gardului până să-l împungă niște vaci și tăurași/i-am avut nuntași, apoi nu mă rabd și-l întreb pe un om de vârsta mea (deci foarte, foarte tânăr) care deretica și el la un mormânt:
– Nu vă supărați, unde e mormântul piratului?
– Hai încoace. Sări gardul, că e OK (gardul avea un fel de pârleaz pe care l-am sărit imediat – v-am zis că-s foarte, foarte tânăr). Mormântul piratului e acolo, lângă Romeo și Julieta! zice.

– Nu-i acolo! Că mai înainte m-am uitat după el.
– Lângă nemți te-ai uitat?

– Nici acolo nu e.
– Hmmm… ia vezi acolo, unde-s armenii.

Plec, mai caut, mă uit… caut pe google, găsesc ceva imagini… dau nas în nas cu omul, din nou!
– M-ai făcut curios! zice el. Acuma vreau să văd și eu unde e. Pentru că am crescut aici, niciodată nu am fost curios!
– Groparu mă cheamă, mă prezint. Sunt de la Cluj.
– Răzvan! zice el. Sunt din Sulina, dar sunt plecat la Tulcea, am venit la mormântu’ lu’ mama.

Îi arăt imaginile de pe Google images pe telefon, ne deplasăm, acum, împreună printre pietrele funerare. Greci, ruși, lipoveni, ucraineni, nemți, italieni, chiar unguri… toți își dorm somnul cel de veci într-un soi de alandala pitorească, sub plapume de piatră cu inscripții care mai de care mai pestrițe. Mă uit la nume: Caliopi, Ranetti, Papadopol Hristu, Iftode, Ciumacencu, Baccela, Tulceanu, Sarandiacovos, Evdochia Axenti, James T. Bryan, Ida Johanna Glaise, Friedrich Milich, Agnes Pall, Giuseppe Giurgevich…

– Nu vă supărați, unde e mormântul piratului? ne întreabă un ficior de vreo 19 ani.
– Și noi îl căutăm, hai și tu!

Trei oameni caută acum mormântul piratului din Sulina. Iscodim, ne uităm, până dăm de o bătrânică:
– V-arăt eu, maică.

Și ne duce până acolo și pleacă înainte să-i mulțumim. Scoatem telefoanele, facem poze ca apucații. Deci aici zace cel care lega, în nopțile furtunoase, felinare de coarnele cirezilor de vaci pe care le mâna pe țărm, să creadă corăbierii că acolo e Sulina! Și pe ale căror corăbii eșuate le jefuia după ce le omora echipajele, după cum scria Radu Tudoran!

Erou între grecii săi români, se mai zice că piatra de pe mormântul său conține cheia comorii sale ascunse nu se știe unde, dar secretul este că trebuie să privești numai într-o anume zi din an, când cade lumina soarelui mai șui pe ea, și trebuie și să treci de blestemul piratului, firește, că doară nu ești în Contele de Monte Cristo.
– Da’ acolo ce e? îl întreb pe Răzvan, cu care am plecat împreună spre oraș.
– Acolo e cimitirul evreiesc. Tot în același cimitir, dar oarecum îngrădit. Și mai încolo, zice el, arătîndu-mi cu degetul, e cimitirul musulman. Sunt lipite. Moartea ne unește pe toți!

21 de nații, zice-se, își duc somnul cel de veci la Sulina. Mulți înecați în Dunăre, mulți luați de lângă cei dragi la vârste fragede, mulți copii, mulți cetățeni străini, membri ai Comisiei Europene a Dunării, mateloți… 7-8 nații aveau, la un moment dat, corăbii și vapoare la gurile Dunării, să le apere, să nu vină turcul. Inclusiv sibieni de-ai mei, veneau cu turmele la păscut, unii chiar aveau două familii, una acasă, alta în Deltă (deh, iubăreți mari, sibienii!). În Sulina este chiar strada Drumul Sibiului, zona în care foștii păcurari dormeau și păstrau cașul dulce și brânza aia sărată, care-mi face și acuma apa gură sau gura apă. Probabil cel mai cosmopolit oraș din România la un moment dat, prea puțin i-a păsat vreunuia ce nație, rit, etnie, obiceiuri și tradiții avea vecinul lui tătar, aromân sau elen. Ne dăm noi ardelenii drept creuzet de națiuni, dar numai eu știu cât de tare i-am caftit pe puii de sași când eram copil (”uite sasu’! Să-i dăm în gură!”) și toți știm câtă ură mocnită răbufnește pe Facebook la vederea unei mașini de poliție vocsâtă-n ungurește ȘI în română. Da, nu ne-am dat foc caselor și nu ne-am împușcat ca-n Iugoslavia, dar oare chiar nu învățăm nimic de la strămoșii noștri?

Știu, nu vrei imigranți în țară. Și ei vor veni aici cu miile și zecile de mii și poate chiar sutele de mii. Așa cum și românii au plecat, împinși de foame, lăsîndu-și copiii acasă, deși musulmanii ăștia nu-și abandonează familiile, cuprinși de disperare, chiar dacă asta înseamnă să-i vadă murind sub ochii lor, în Mediterană. Și, la fel, nu te-a întrebat nimeni nici dacă ești de acord să-ți plece verișorul, sau sora, sau unchiul și vecinii în absolut toate țările Europei (mai puțin în Bulgaria, deși am fi în stare), nu te va întreba nimeni ce dorești. Dar eu, române, știu exact ce vrei: vrei o țară în care să muncești ca europenii (cine știe, poate chiar mai puțin!), să ai toate beneficiile lor (pensii decente, ajutoare sociale, autostrăzi, spitale curate și școli moderne) dar nu vrei să ai și problemele lor, nu-i așa? Fără droguri, fără ghettouri, fără cartiere maghrebine sau atentate teroriste… Mno, hai să-ți zic un secret: nu se poate. Nici măcar nu contează de ce nu se poate, cert este că le vom avea  pe toate, cu bine și rele și, dacă suntem norocoși, le vom avea în cursul vieții noastre. Zic dacă suntem norocoși, pentru că atunci înseamnă că am ajuns la un nivel economic comparabil cu al lor, cu al țărilor alea, și ne-am desprins de categoria ”România și Bulgaria, alături de Albania, Bosnia și Rwanda”. Și ce vrei tu sau eu nu va conta deloc, pentru că:

1. absolut nici o nație din lume nu poate opri imigrația. Americanii, ungurii cu zâdul lor care nu le face cinste, nemții care se pare că s-au cam resemnat, englezii care îmi spun verde-n față inclusiv mie, care n-am nici o treabă cu țara aia a lor, ”we are a small country! We cannot accept any more immigrants!!!”… ce mai, nu ai cum scăpa de imigrație. Și noi, ca și ei, ne vom umple de imigranți din absolut toate colțurile Pământului. Și asta, zic unii, este rău pentru că…

2.noi nu suntem pregătiți pentru imigrație. Nu-mi mai vomita teorii că suntem o țară mică și săracă, că să-i ia englezii sau americanii pe toți, că și așa ei or pornit războaiele alea (!). Noi, ca țară, niciodată nu vom fi niciodată pregătiți de nimic și, bagă asta la cap, tu niciodată nu vei fi pregătit pentru nimic în viață! Nici pentru căsătorie, nici pentru primul copil, nici să-ți începi propria afacere și mai ales nici pentru moartea cuiva drag sau chiar a ta. Face parte din farmecul vieții, dacă vrei, și singura soluție e să te adaptezi și să vezi oportunitatea în schimbare. Și oportunitatea, în cazul ăsta, ar fi că…

3….este posibil ca imigranții ăștia să acopere niște nișe libere pe piața muncii. Voi sunteți mulțumiți de meșterii români mincinoși care nu-ți răspund la telefon și vin numai când au ei chef și când vin o bagă pe aia cu ”ăla care-a lucrat aici înaintea mea a fost un idiot!”? Eu nu, sincer vă zic. Așa că, atunci când am de reparat mașini de spălat sau Opelul familiei, îi prefer pe domnul Atti, pe meșterul Bali, pe electricianul Istvan. De ce nu l-am avea ca zidar pe domnul Yusuf, ca mecanic auto pe domnul Omar, ca tinichigiu pe domnul Mustafa? De ce nu, dacă ar face treabă bună? De ce nu s-ar deschide un restaurant libanez veritabil la noi la Cluj, de ce nu s-ar popula niște sate din Apuseni sau din Bărăgan cu niște oameni care poate chiar vor să facă agricultură, în loc să rămână terenul pârloagă? De ce nu i-am duce în satele alea în care nu se  găsesc muncitori pentru fabricile de textile care se tot deschid, unde un salariu de 1000 de lei e prea puțin pentru niște oameni care încasează 350 de lei pe lună ajutor social? Imigranții muncesc mai mult ca indigenii – vezi românii din Spania și Italia, care trebuie să depună dublu efort ca să ajungă la o situație comparabilă cu ei, și care și reușesc. Dacă trebuie să sapi un șanț sau să scapi de niște balastru, ai pe cine chema acum să-ți lucreze o jumătate de zi? Să-ți pună 200 de pișcoturi în pavaj? Nu prea!

4. Da, dar ei sunt teroriști! Și violatori de creștine! O să vezi tu cum îți sare familia-n aer în autobuz! Pe Facebook au reînviat ceea ce eu numesc poveștile urii, la care foarte mulți fundamentaliști creștini sau nu pun botul și pe care le răspândesc mai departe cu o voluptate care nu face altceva decât să arate cu reflectorul propriul lor caracter găunos. Sunt poveștile
– cu 9/11,
– cu femeia decapitată în Arabia Saudită în plină stradă de soțul ei,
– cu adolescenta înecată în Dubai pentru că tatăl ei n-a permis salvamarilor bărbați să o atingă,
– cu lapidările din Iran,
– cu drepturile femeii, care sunt zero (asta nu e chiar așa, e o diferență prea subtilă pentru noi, europenii: femeia e invizibilă, dar e o prințesă. Nu se uită nimeni la femeia ta, pentru că pur și simplu ea nu există pentru ei de frică să nu fie acuzați de adulter, dar acasă este meseria ta să o faci să se simtă ca o prințesă! Putem noi, europenii, ca oameni, să percepem asta?).

Dar cele mai hot sunt articolele care dau cu imigranții de pământ:
imigranții aruncă apa primită de la autoritățile maghiare! (secvențele în care alții acceptă pachetele sunt scoase cu grijă din filmuleț),
nu sunt imigranți, e o invazie controlată! (hahaaaa, ce conducători capabili or avea oamenii ăștia, dacă forța de invazie piere cu miile în Mediterana, ca mongolii lui Ginghis Han uciși de tsumani?),
ăștia nu sunt refugiați, am văzut tineri sirieni cu smartphone, plus că au plătit mii de euro ca să ajungă în Europa! Da, și soru-mea din Germania se tot miră de ce mașini și căsoaie de neam prost vede în România, așa că de ce totuși mai plecăm în Italia la muncă?
ura este înscrisă în codul lor genetic! Da, altă cultură, cară cu ei dihoniile strămoșilor, șiiți versus sunniți și mai știe Dumnezău ce uri duc cu ei. Dar atunci cum de a doua-a treia generație de tineri musulmani sunt tot mai dezrădăcinați de valorile tribale ale familiei, spre marea dezamăgire a clanului? Nu, revoltele din faubourg-urile pariziene de acum câțiva ani nu sunt etalon. Au fost, s-au terminat. Poate vor mai fi, se vor termina și ele.
musulmanii sunt teroriști! Păi, dacă toți musulmanii erau teroriști, Europa și Orientul Mijlociu erau de mult un Fallout 2, un deșert arid plin de mistreți și șacali, supraviețuitorii supremi.

Haideți să nu mai credem că cazurile despre care tot citim în media sunt exponente ale întregului val de refugiați, pentru că media nu acoperă decât cazurile extreme și alimentează clișeele. Industria fricii, anyone? Oamenii fericiți și calmi nu consumă (nici măcar mass-media), și atunci este slujba presei să vă țină speriați și manipulabili (deși nu-i neg rolul important de câine al democrației). Câți musulmani știți voi personal, la prima mână? Nici eu nu știu prea mulți, dar experiențele mele cu ei au fost mereu frumoase. Am avut grijă să nu le vatăm credințele și să nu mă lansez în diatribe despre care sistem este mai bun, la fel cum nici un occidental care vine la voi nu va strâmba din nas și nu va zice ”voi mâncați piele de porc arsă?” (șoric FTW), și am fost bine tratat și primit mereu.

Cât despre cât de teroriști sunt europenii, Doamne ferește, anul ăsta un depresiv neamț și arian și pilot cu examenele psihologice la zi a trântit avionul de pământ pentru că n-a avut altceva mai bun de făcut. Asta ce înseamnă, că nu mai zburăm cu Lufthansa? Americanii au bombardat materninatea din Belgrad, iar noi, românii, 11.000 dintre noi sunt arestați în fiecare an în Marea Britanie! În Italia nu trece săptămână fără să ajungem în presă cu ceva găinărie, prieteni de-ai mei mi-au povestit cum au făcut, beți morți, baie în fântâna arteziană dintr-un oraș din Spania, că o trebuit să intre Poliția după ei în apă să-i scoată afară – și asta a fost numai o infracțiune minoră, care n-a ajuns în presă, deși treceau spaniolii pe acolo și-și făceau cruce catolică! Da, noi, români drepți, care suntem aici de 40.000 de ani, doară Iisus a fost dac, se știe.

Pauză: și dacă vreodată te găsești în Frankfurt noaptea cu o bancnotă de 500 EUR și vrei s-o schimbi și nu ai unde, pentru că la hotel nu ți-o primesc, încearcă cu taximetriștii turci sau arabi. Asta e de la Mile Cărpenișan citire, care pe 23 de august și-a sărbătorit ziua de naștere în ceruri, acolo, n-am uitat, deși n-am scris pe blog.

Uite aici un clip care, poate, va ilumina niște spirite și va ucide niște demoni:

5. S-ar putea ca imigranții ăștia să nu ne facă așa de mult rău pe cât ne așteptăm. Nu, aducînd mai mulți musulmani în România nu-i vom împinge pe ghiauri să-și piardă credința ortodoxă strămoșească (nu prea am auzit de italieni sau spanioli care să-i jure credință Patriarhului Daniel după invazia românească). Dimpotrivă: că vrem, că nu vrem, dansăm într-un sat global, și copiii noștri se vor izbi de un miliard de nații, grupuri etnice, religii, credințe șamd la locul de muncă, și ar fi bine să nu aterizeze în miezul lor ca marțienii. Da, poate ceilalți nu vor fi la fel de deschiși către nou ca ai noștri, dar este important ca ai noștri să fie. Ați auzit de modelul olandez de management? Mergi în altă țară și, fără să te uiți pe tine, devii unul de-al lor și le înveți limba: te vei îmbogăți sufletește și nu numai, plus că vei fi cu un pas înaintea celorlalți dacă te înveți cu diversitatea. Și noi, la capitolul ăsta, chiar avem multe de învățat, pentru că noi nu știm nici măcar să ne privim unii pe alții ca o nație: miticii îi urăsc pe moldoveni, bănățenii pe olteni, și ardelenii – oroare! – pe toți, pentru că suntem cu o stea și-o semilună mai în frunte decât toți. Bleah!

Ca să nu mai zic de beneficiile demografice: personal, număr pe degete familiile cu mai mult de 2 copii pe care le cunosc. Înainte ne invadau țiganii, acum ne invadează sirienii, mâine ne vor invada chinezii: deal with it. Plus că… am citit despre părinți care au sărit niște vaccinuri pentru că, nu-i așa, vaccinurile provoacă autism, și acum se interesează cum ar putea recupera… pentru că, dintr-o dată, vaccinurile nu mai sunt chiar ala de periculoase, dacă vin hoardele de orientali la noi!

Plus că în România aproape că nu găsești pe nimeni să-ți sape un șanț de 1×2 m. Probabil vom ajunge ca italienii: mega curajoși pe Internet împotriva Mailaților și barbarilor din est care le-au cotropit peninsula, puto romeno scrofa de mierda, dar ”poți veni, te rog, să-mi tunzi gazonul poimâine, domnule Vasile?”

”Ia-ți-i acasă dacă-ți place atâta de mult de ei!” – nu am cum, deși mi-ar plăcea să înfiez vreo 3-4 familii de la Pata Rât și vreo câțiva sirieni din ăștia, dar nu-mi permit. Dau în schimb o groază de bani la stat, și mă aștept ca statul să facă ceva pentru ei, la naiba, nu să tolereze ani de zile primari ai capitalei care iau șpagă ca fomiștii!

Atât, că deja scriu de 3 zile la articolul ăsta dezlânat. Dar nu uitați o chestie: fundamentaliștii islamiști nu au cum să ne distrugă nația. N-au cum, nu-i lasă Arsenie Boca.

39 lovituri, dă-i și tu!