Si – am fost si la Community Challenge

Aşeaaaaaa.

La Pianu nu au piane, asta acolo am aflat.

Au piscine, în schimb, dar fincă ezitam să mă dau prin bălăceală am făcut nişte duş într-un potop de apă care cădea din cer; românii îi spun “ploaie torenţială” ciudatului eveniment.

Am întâlnit şi bloggeri albanezi; această specie de bloggeri se uită la tine cu ochii lor. Bloggerii albanezi sunt tineri, foarte tineri şi iscoditori; şi au fost o pată de culoare (albă, ca să zic aşa) la un eveniment în care noi, bloggerii clujeni, deja eram sictiriţi unii de alţii, mai ales că nici un blogger clujean nu-l citeşte pe ceilalţi, fincă fiecare se crede mai presus de restul.

Să ştiţi că în imaginaţia mea i-am bătut pe toţi la golf, şi asta mi se pare mai presus de toate. În realitate, am tras cu crosa un coş de mingi d-alea, ca antrenament, şi am reuşit să sap un tranşeu pe care instant l-am botezat instant “marele rift” – o formaţiune geologică impresionantă, făcută de blogger, cu ajutorul căreia se poate studia permafrostul, aviz studenţilor la geografie. După care am căzut fără speranţă pradă unei febre musculare. Uitaţi ce bun sunt, şi uitaţi unde e bila:

Fincă erau şi arcuri cu săjeţi, am brevetat o nouă metodă de tras cu arcul – care implică zdrelirea profundă a degetelor, urmată de interjecţii.

Fincă am plecat cu haine de iarnă, m-am oprit în Alba să-mi iau pantaloni scurţi. Sfinte Ilie, care tu ne-ai plouat acolo, îmi datorezi 30 lei cheltuiţi dijaba, că nu am mai putut înota că o mâncat vârcolacul soarele când am ajuns acolo!

Am halit de la Casa Bio tot felul de chestii care trebe să te facă să trăieşti mai mult şi mai bine şi mai frumos, şi mi-am adus aminte că tocmai trebe să mai merg pe la ei pe la mahazân, că am rămas fără făină integrală ecologică.

Am prins şi evenimentul de strângere de fonduri. Respect la nenea care s-a scăpat de 250 lei ca să cumpere un desen făcut de nişte prunci de 4-9 ani, care consta dintr-un pomet arboricol cu nişte urme de mâini mici – ale lor urmele.

P-ormă, fincă acolo nu era de rămas peste noapte, am plecat la pensiunea Râmeţ, care organizează tot felul de tabere, inclusiv de fotografie – asta cea mai recentă. Vorba aia: apelaţi cu încredere, locuri limitate!!!!! Şi acolo ne-am distrat cu Silvan, care ne-o cântat pe ploaie tăt felu. Şi a doua zi am mers la mănăstire, dar or zis ăia că nu mai pot intra în frăţie, că sunt prea impur. Eu, prea impur! De la însurătoare mi se trage.

Lista cu invitaţii – la Crivăţ şi TVDeCei, iertată-mi fie lenea de a da 400 de linkuri! Mersi, Ştefan de la Qual de invitaţie, data viitoare promit că golesc mai mult, că am fost şofer şi am beut bere numai cu ochii.

20 lovituri, dă-i și tu!