Și… am angajat mingea! La meciul U-Banca Transilvania – BC SCM Timișoara

Așadar, ajung aseară la Sala Sporturilor Horia Demian din Cluj la meciul U-Banca Transilvania – BC SCM Timișoara, da?

Și intru înăuntru printre câțiva jandarmi cât un mausoleu de mari, înarmați până-n dinți, care s-or uitat luuuung, lung la mine: probabil li se spusese să aibă grijă la bloggeri, că ăștia, când văd un pișcot, e gata, l-au arestat, #unițipișcotăm.

Mno.

Și io am întrebat, la-nceput: măi oameni buni, io ce tre’ să fac?

Păi, zic ei, când îți zice antrenorul în limba română să arunci mingea, apăi o arunci.

Unde o arunc? O pot arunca unui prieten?

Nu.

O pot arunca în jos?

Nu.

OK. Deci numa-n sus.

Da.

Și no, începe lumea să se pregătească… jucătorii băgau la coș… eu mă uitam în jur…

Apoi se cântă imnul. Sala amuțește.

Apoi vine momentul ăla: hai, bloggere, și angajează! (i.e., aruncă mingea aia!).

Și mă duc.

Și crainicul prezintă onoratului auditoriu făptura și CV-ul bloggerului, cu nume și prOnume, ușor romanțat.

Apoi bloggerul, că mai multe nu știe, aruncă minea în văzduh.

Și dă să plece, că nu este foarte confortabil cu atâtea perechi de ochi ațintite spre el, și dorea să ajungă repede la locl lui ca s vadă ce anunță Tudorel.

Hoooo, stop, bloggere! Nu amu, zice antrenorul sau arbitrul (imediat caut pe dexonline și care-i diferența dintre ei, mai exact). Stai să intre echipele și dupa aia.

Și intră pe teren doi, să le zic, oameni, dar cititorii site-ului secreteleluiLovendal îi numesc ”uriașii de la Sarmizegetusa”.

Eu am 1.85 m; o înălțime, zic eu, decentă pentru un mascul (este și cam singura mea dimensiune care mă avantajează și pentru care nu trebuie să inventez scuze gen, ”a, așa arată când e frig afară!”).

Ăștia doi avea cam 19 metri înălțime. Fiecare.

Dierfența dintre mine și fiu-meu de 6 ani e mai mică decât diferența dintre mine și oricare dintre ei.

Hei, mă auziți acolo, sus? am strigat.

Știu un site de unde puteți cumpăra telemetre de artilerie second din Germania dacă nu mă vedeți!

Să-mi flutur batista? Sau mai bine să vă sun? Băgăm un Skype?

Mno, vin și ceilalți jucători (surprinzător, unii erau mai scunzi ca mine! Deci mărimea nu contează chiar așa, tu fetelor, ce tot vorbiți acolo!), arunc și eu mingea, într-un final…

…apoi mă duc către locurile unde eram cazat, în spatele coșului, alături de niște puști – cred că erau copiii sau frățiorii jucătorilor.

La început am avut eu o bănuială, ar mai apoi mi s-a confirmat: da, eram puși acolo pe baza IQ-ului, și eu acolo mă integram.

Așa că m-am distrat cu copiii, am făcut schimb de snacks-uri și joint-uri, am râs pe Snapchat și am inventat porecle pentru profa lor de chimie (profa lor de fizică, dacă citești asta, you suck, too!), ce mai!

Dar am avut o vedere de la firul ierbii a întregului meci, deci aproape că le vedeam broboanele de sudoare ale jucătorilor.

Pentru că din estea, fraților, or avut! Or tot avut ambele echipe.

Pentru că or luptat și tras pe terenul ăla exact, da’ exact ca opusul a ceea ce fac fotbaliștii.

Băi, și nu s-or prefăcut la faulturi! Și or jucat frumos, fără ca vreun jucător să se scarpine, să scuipe sau să înjure.

Și faulturile au fost din greșeală, nu din răutate, ca la sportul ălalalt, cu balon rotund.


Aici, căpitanul echipei musafire a trebuit să șchiopăteze către banca de rezerve

Și sala cam plinuță, ceea ce este foarte de bine.


Ceea ce e foarte de bine, vezi mai jos de ce

Ceea ce e foarte de bine pentru că, din ce am vorbit cu Ionela Haba, căreia-i mulțumesc din tăt suflețelul meu pervers de blogger pentru invitație, pentru fiecare chestie pe care o face echipa, trebuie să plătească.

Sala, pentru antrenamente? Trebuie plătită.

Deplasările, diurnele, tricourile? Trebuie plătite.

Te-ai gândit măcar că ai nevoie de fașe elastice? Clar, trebuie plătite.

Noroc cu Banca Transilvania și alți sponsori locali.

No, la final, ardelenii or învins!


Mândru scor!

Mno, a fost excelent și cu siguranță, în afară de pilotat un Suhoi 30 SuperJet deasupra Cernobâlului, nu mă pot gândi la un mod mai fain de petrecut ziua de miercuri! A, și Gropărele, tată, vezi că s-ar putea să te facă tata baschetbalist, că cică acum, la 6-7 ani, e vârsta cea mai bună ca să începi munca pe teren.

Pare rău, da’ tre’ să produci și tu bani pentru familie, copile, că nici nu știi câte linguri de pescuit nu-mi pot cumpăra că-ți trebe ție Transformers!!!

4 lovituri, dă-i și tu!