Şi-a trecut şi tura asta!

Mulţumesc tuturor celor care au lăsat un scris cu pipi pe  zid la Groparele pă site cu urări de bine, mulţumesc celor care m-au sunat sau mi-au YM-it sau e-mailat sau facebook-uit un LMA, şi nu e nici un fel de stress pentru cei care au uitat că e ziua mea, fincă io nu-s d-ăla care încearcă să iasă în evidenţă că ce superb e el în comparaţie cu prietenii care uită să-l ureze de bine la aniversare, şi le bate buca 5 minute când îi vede.

Aniversarea de anul ăsta fusă chiar specială. Şi ştiţi de ce? Nu fincă îmi place să mă baje lumea în seamă că e ziua mea (plm, doară d-aia am blog, da? că-s un complexat nefericit cu locul său în lume, şi încearcă să compenseze frustrările sale financiar-bancare cu un statut de semi-vedetă online). Nici pentru că mi-or cântat nepoţii “Happy Birthday, Onkel Groppy” la telefon, de tot m-am udat, şi cred c-am şi picurat; şi nici pentru că am băgat licori cu semnul  “%” pe etichetă în fizic, aşa cum şade bine Groparelui; şi nici fincă am mers într-o zonă care pe mine mă umple de îndreptăţită mândrie patriotică – Răşinari, măi copii, lângă Sighie, la pensiune, locul de unde or pornit alţi bloggeri mai puţin mediocri ca mine, cum sunt Şaguna, Goga şi Cioran.

Nici fincă m-am întâlnit cu tot felul de prekini cu care am tot beut şi am râs. Şi nici fincă am păpat iahnie de fusaică şi gulaş, făcute la ceaun, de şi acuma-mi ling dejtele, deşi au gust de tastatură de garsonieră. Şi nici fincă am apucat să vizitez Păltinişul, şi să cumpăr telemeauă şi caş şi pastramă de oaie de la băştinaşi pe care mi-am şi permis să îi cert că ce-i cu preţurile alea, de instant am şi primit discount (dacă nu era criză primeam şi o brişcă în gât, cadou, că răşinărenii nu prea ştiu ei să facă debate-uri).

Şi nu o fost o aniversare faină fincă i-am bătut pe toţi la darţ, şi noaptea am dansat şi am făcut grătare şi am văzut documentarul ăla despre swingeri, pe NatGeo; şi nici fincă am apucat să mai şi dorm cu poftă, eu, insomniacul convins; şi nici fincă am purtat clopul meu făcut de Dădârlat Ilieş din Sălişte, şi mă salutam cu indigenii purtători de clop identic de la egal la egal, şi io mă simţeam de-al locului. Nu.

Deci io m-am simţit foarte bine la ziua asta a mea fincă nu eu ţineam cheful, ci alt prekin, căruia-i urez LMA şi pe această cale, şi tot weekendul am băut şi am mâncat pe banii lui, ceea ce mi se pare cadoul perfect pentru o puturuşenie de zgârcoman de om ca mine!

Update: ar mai fi trebuit sa ma simtesc bine si finca dumineca am ajuns in emisiunea Penetreanului, care un pic m-o facut să mă simt cneaz blogosferic, asa, un voievodaş de regat mai mic, da’ totuşi tarabostes d-ăla de chimniţă cu vinuri! No, mersi fain, domnuc;)

24 lovituri, dă-i și tu!