Sex în trei, varianta şi mai nefericită

Da, se poate oleacă şi mai rău.

Un cuplu de lezbience din Suedia îşi dorea cu ardoare să înfieze un copil, dar la vremea aceea, deşi se considera că aveau statut marital identic cu cel al cuplurilor hetero, le era interzisă adopţia (nu ştiu, poate între timp s-a mai schimbat legea, dar ştiţi că în Suedia concubinajul – chiar şi gay – e considerat căznicie).

Pentru că nu puteau nicicum înfia un prunc, s-au socotit şi s-au gândit şi şi-au zis că singura variantă era să rămână fiecare graviduţă. Altă cale nu exista.

Dar cum să faci sexuleţ cu spurcaţii ăştia de bărbaţi? Că era împotriva religiei lor.

Aşa că au ales fertilizarea in vitro; dar, pentru că nu ar fi plătit câteva sute de euro pentru sămânţa unui student iute de mână încredinţate unei clinici specializate, au apelat la un prieten homosexual pe care l-au convins să le fie donator.

Aşa că omul cel gay le-a donat fetelor din fluidul său seminal, atât de preţios pentru un mascul.

Fetele au rămas ambele graviduţe.

După nouă luni au născut fiecare câte un prunculeţ suedez, blond şi frumos.

După vreun an, cuplul de lezbience s-a destrămat. E foarte greu când pui un om şi o femeie laolaltă, apăi când pui două muieri în acelaşi apartament şi le mai şi ceri să se-nţeleagă!

După ce s-au despărţit, s-au întors ambele cu toată furia lor suedeză către donatorul de lichid seminal gay.

Pe care l-au dat în judecată pentru paternitate.

Proces pe care, în lipsa unui contract pre-inseminare (care oricum nu ar fi prevalat legea paternităţii, căci doar în clinicile de inseminare artificială se aplică), l-au şi câştigat.

Aşa că nenea cel gay s-a trezit peste noapte plătitor a două pensii alimentare pentru cei doi copii ai săi.

Copii ale căror mame nici măcare nu le – mă-nţelegeţi? – babardise.

31 lovituri, dă-i și tu!