Schimbare de sex pe vremea comunismului

– Mama! Voi când eraţi mici aveaţi Nintendo?

Sora gropărească germanizată tocmai a sosit în Sibiu în concediu, iar cei doi niepoţi gropăreşti de 10 şi respectiv 6 ani au momentele lor în care vor să afle tot despre România.

– Nu, nu aveam Nintendo. De fapt, nici calculator nu aveam, nu existau.
– Păi şi ce făceaţi toată ziua? Cu ce vă jucaţi?
– Păi ne jucam elastic (în Sibiu i se spunea şencăl; adevărat, Nebu?) şi şotron (în Sibiu i se spunea pară; adevărat, Nebu?) şi ne uitam la băieţi cum se jucau nemţească şi le ţineam galerie când jucau fotbal împotriva blocului 75.
– Aha, înregistrează cei doi kinderi în minţile lor germane.
– Şi mai venea câte un băiat cu chitara la bancă şi cântam toată seara.
– Aha. Chitară, gut, gut.
– Şi nu aveam dulciuri, aveam numai napolitane Margareta cu ciocolată la 2 lei 50, dar se găseau numai când se băgau la chioşc şi cofetărie; dar mai mergeam în practică în vizită la fabrica Victoria, şi ne lăsau să luăm acasă bucăţi de bomboane sau rahat.
– Aha.

Ăştia micii nu pierd nici un cuvânt din ce le spune sora gropărească.

– Şi la şcoală cum era? mai întreabă piticii nemţi.
– Cum să fie, nu aveam decât nişte manuale alb-negru scrise cu pixul Flaro de generaţiile anterioare, că nu erau proprietate personală; că în comunism nu ai lucrurile tale, totul aparţine statului.
– Nasol, glăsuie cei doi.
– Da… şi ne obligau să purtăm uniformă… şi era uniformă din aia urâtă şi naşpa…
– Da? Şi tu ai purtat uniformă din aia?
– Am purtat, normal că am purtat!
– Şi cum arăta uniforma aia?
– Nasol, zice sor-mea. Dar dacă vreţi să vedeţi cum arătam la vârsta aia în uniformă, mergeţi în cealaltă cameră, că pe perete este poza cu mine de când aveam 8 ani şi eram la şcoală.

Cei doi o zbughesc ca din puşcă în cealaltă cameră, unde poza surorii de Gropar, îmbrăcată în sarafanul regulamentar, străjuieşte o ditamai icoana, că aşa vrea mama Groparului.

În poză, sora Groparului are părul tuns băieţeşte, alură milităroasă şi ochii severi; iar fotografia retuşată cu stângăcie de fotograful altor vremuri o arată mai degrabă personajul freaky al unui film surdo-mut decât copiliţă cu funde în păr. O poză mai degrabă sobră: cu două secunde înainte, tovarăşa învăţătoare o plesnise niţel peste fălcuţă, preventiv – să stea cuminte şi să zâmbească frumos la tovarăşul fotograf.

Cei doi se uită lung la poză, apoi se sfătuiesc între ei în germană; apoi vin înapoi într-un suflet:

– Mamă, tu când erai mică erai băiat?!?!?!?!

22 lovituri, dă-i și tu!