Scaun, nu uşă de biserică

Mă! zice mama, care e o bisericoasă. Musai! Da’ musai-musai trebe să faci ceva.

Da, mamă, zic io, ce nu fac eu pentru voi! Multe nu fac.

Bă, zice mama. Trebe să mergi la biserică, să-mi duci un scaun. Că io nu mai pot sta în două picioare, că-s operată la genunchi. Şi atâta-i de fain în biserică, aproape de Dumnezeu! Şi popa, popa ăla are har! Şi atâta de frumos slujeşte! Da’ musai să îmi duci scaunul la ora 11:45 fix să fii acolo, duminică, fincă atunci se termină sfânta slujbă, şi iese lumea de la biserică, şi la 12 se închide biserica. Dacă ajungi prea târziu şi nu apuci să duci scaunul, iar trebe să stau 2 săptămâni în picioare, în curent, lângă băbuţele alea eterne, până vii tu în vizită de la Cluj!

Bun, zic. Dar cred că ştii că eu sâmbătă noaptea am cumetrie cu prekinii din Sibiu, şi astea se prelungesc adânc în noapte. Aşa că fă matale bine de mă sună să mă trezeşti duminică la 11, să am timp să mă fac frumos, să merg cu maşina să îţi duc scaunu’, să îţi fie bine.

Duminică nu se face bine ora 8 dimineaţa, că mă sună mama de la ţară: VEZI SĂ NU UIŢI DE SCAUN!!! Vai, mamică, zic io, cu capul greu; da’ cum să uit!

Mă scol, mă uit la OTV ca să stau treaz până la 11 şi ceva. Mă îndrept apoi către maşină cu scaunul inscripţionat “Fam. Groparu” în mână, îl sui în tărăboanţă, pornesc către biserică. Acolo mai încerc să nu adorm încă o juma de oră, că s-o prelungit slujba.

Şi intru cu scaunul în biserică, şi o femeie strigă la mine că unde duc scaunul ăla, şi io îi mormăi neinteligibil ceva cu “dom’ părinte o zis” – da, da, ştiu, nu e frumos să minţi în beserică -, caut un loc mai ferit de curenţi, îl las acolo, îi mai mormăi ceva la tanti despre Dumnezău, şi ies afară. Mamă! o sun. Mission accomplished, ai scaun în biserică, eşti aristocrată între femei. Plus c-am fraierit-o pe doamna aia sfântă care vinde lumânări, c-am minţit în biserică, alfel nu mă lăsa să te înscăunez.

După trei zile, mă suna mama:

– Ha! zice. Nu mai am scaun în sfânta beserică.
– Cum! zic io. Scaunul familiei!
– Da, zice mama, că le-o luat dom’ părintele şi le-o dus. Dar pune strane în locul lor, şi le vinde la popor.
– Ce? mă mir io.
– Da! zice mama. Că are biserica datorii 2 miliarde, şi stranele vrea să le vândă la credincioşi. Şi am auzit că la cealaltă biserică s-or vândut cu 7 milioane pe un an de zile, şi aici nu ştiu cât vor costa. Da’ am început deja să pun bani deoparte din pensioară. Tu, alfel? Eşti bine? Mai ai alergia aia gazoasa de la fasole?

27 lovituri, dă-i și tu!