Să fii om e o-ntâmplare, să fii naş e lucru mare

Deci o fost mega fain!

Io nuş ce s-o gândit hinu’ să îşi ieie doi naşi care nici unu nu e mai breaz ca ălalant: unu ieream io cu Gropara, altu’ Greuceanu cu Greuceana. Din ambele trei cupluri de nasi+miri, numa femeile erau cele bipede cu adevarat. Asta v-o garantez si-n scris pe blog, daca vreti!

Am fost de acord să nu îmi ieu pantalonii mei verzi şi sacoul roşu cu care absolvisem liceu, amu o mie de ani; mai ales că Greucenii or tot stresat-o pe Hinuţă ca io vreu să viu la nuntă cu întârziere, şi cu diadema Leonidei Lari pe cap, plus chilotii pe deasupra budigăilor, si un nas de clown + o floare de plastic din care să-l împroşc cu apă pe popa, în sfânta biserică, şi să mă râd în gura mare de consternarea lui! Şi ea, fomeie slabă de înger si stresată că îi veneau toată famelia ei, şi trebuia să iasă ghini, toată nunta o respirat agitată ca o iepurică!

Deci: am întârziat cu 10 minute dimineaţa aia la predarea buchetului pentru naşi (nu m-o trezit nimeni! numa mirele, si aşa m-o loat la telefon, cu drag: BĂ, zice, TU ÎŢI BAŢI JOC DE MINE? Da, zic io!)

Am fost silit sa bag o gura de vin pe burta goala (asta in conditiile in care nasii, adica Greuceanu si io, au avut de vorbit cu o noapte inainte chestii esentiale, până la o ora mica din noapte, si pana cand o inceput sa sune a gol un ditamai bidonul de vin, adus special pentru ocazia asta de Greuceanu!)

Merem la popă, un cumsecade, şi la primărie, unde tanti primăriţa care a oficiat măritişul a fost o scumpă.

Am dezlegat cu succes o grămadă de sfori întinse ca să îi blocheze drumul miresei: plătind regeşte când ne filma operatorul, sau injurându-i şi fugărindu-i pe ţigănuşii care din asta trăiesc, când nu erau lentilele retinelor camerelor pe noi.

Cand am spart paharnitele cu sampania la intrarea in restorant, un ciob de sticla s-o infipt aţă în sandala lu gajică-mea! Şi dupe aia şontâc-şontâc am mers până la masă, unde nu am fost nevoiti să pupăm decât vreo 200 de invitaţi (făceam PR pt miri), şi tot nu mi-o ajuns, că după o vreme am început să fug după vreo 4 chelneriţe că să mă lase să le pup şi pe ele, că doară sunt naş şi io am voie să fac orice vreau la nuntă, noroc că m-or convins să le las în pace când mi-or adus bere rece: fincă io între bere şi femei niciodată nu am ştiut alege.

Ce o mai fost? O mai fost furtăciunea miresei, altă hibă!

Mnoa. Asta în condiţiile în care io am furat orice mireasă s-o putut la viaţa mea, şi amu mă aflam prima dată în pantofi de naş, pantofi d-ăia manelişti, cu cioc întors, si trebuia sa negociez să nij nu coste prea mult, finca-s zgarcit, şi să şi fie haioşenie la negocere.

Nu e fun deloc, aşa să ştiţi.

Despre asta vă zic mai încolo.

7 lovituri, dă-i și tu!