Revelionu’ 2008 – I

Deci da.

Revu’ asta o fost dureros de fain, finca pe toti ne-o durut cate ceva cand s-o gatat. Pe unii ne-or durut chiar mai multe!

Cei care v-ati carpenishizat ati aflat deja ca planul de revelion a lu’ Mile o coincis cu cel al Ursului si al Groparelui, si asta intr-o locatie care, cum sa va zic io, deci noi am tot cautat marul vietii, finca ne-am trezit ca-n paradis: munte, lac, zapada, si mai ales conditii ideale de a face bericid. Bericid, ca sa stiti si voi, se cheama cand omori berile una cate alta, fara mila, fara numar, dar fara manele!

no-manele.JPG

Deci: ce sa va zic io, ca or fo atatea evenimente ca nij nu mai stiu ce sa va zic. Deci cabana era pe malu lacului, ca daca era vara vedeam sirenele cum vin sa isi facă freza la mal, seara.

dsc00550.JPGdsc00554.JPGdsc00557.JPG

Daca nu ar fi fost prea mare efortu, am fi pescuit un pic la copca, ca aveam cu noi primus d-ala de fiert vinisorul ca sa nu ne fie frig, da’ asta ar fi insemnat sa ne scoboram de pe terasa spre lac, sh asta e cam greu de facut in 4 labe (dar, cum aveam să aflăm mai târziu, nu imposibil). Asa ca numa am beut sh am facut pishu’ pe lac, ca ingalbenisem gheatza si zapada, de ziceai ca era Marea Chinei!

dsc00195.jpg

Mai putin eternul Greuceanu, ca el o zis ca nu poate face pipi de pe terasa, finca ii atinge varful putulicii gheatza care era la 5 metri mai jos, si ii e frica sa nu ramaie lipit.

Mnoa, deci avuseram jocuri olimpice de iarna cu bere lasata in zapada ca sa prinda putin abur pe doza; si norocu’ nostru ca am avut bere d-aia strong, care stiti voi ce inseamna: dublu machiala la jumate portia de pishu! Apropos, cica cand o loat Mile berea, i-o adu-o cu motostivuitoru’ din magazin, hihihi!!! (desi nu am avut decat vreo 23 de baxuri la cam tot atâtea persoane şi femei, ceea ce e, ca sa zic asa, grupa mijlocie).

dsc00475.JPG

Aseaaaa. La cabana asheia nu functioneaza, iarna, apa corenta; dar însă curge un pârâiaş fix prin curtea cabenii. Chestia de care ne-am dat seama numa în a treia zi, după ce ne spălasem feţile si mainile cateva dimineţi, fusă că, de fapt, izvoraşul izvora fix dintr-o fosă septică a unei cabeni de mai sus; nu vă puteţi imagina veselia molipsitoare care ne cuprinse, precum şi urările de bine către paznicii cabanei noastre (care era păzită, surprinzător, de paznici) care ne-or văzut făcând asemenea activităţi fără a ne atrage atenţia.

Aşa. Şi fincă nu aveam apă curentă, o trebuit să tăt cărăm apă cu butoaiele către buzile de la etaj (cabana avea buzi, dar însă nu şi apă la rezervorul buzilor), că era să ne prindă 2008 trebăluind prin buzi! Noroc că ne-o prins la grătare. Şi la grătare, fix înainte de revelion, cum stăteam noi, aşa, stăpâni peste cabana noastră, şi frigeam carnea într-un abut greţos de delicios de prăjeală la grătar, numa ce vedem???

Ei???

Despre acestea, si despre ce am văzut, în emisiunea viitoare.

20 lovituri, dă-i și tu!