Poveste cu ţigani din Turda

Prietena colegului e medică. Deci doctoră. În frumosul oraş clujean Turda.

Şi are în grijă, printre altele, de un cartier plin de ştiţi-voi-de-ce-fel-de-populaţie. Din ăia de care mie-mi place, şi multor altora nu. Din ăia pe care ni-i expulzează Sarkozy. De i-o eliberat Alecsandri din sclavie. Etnici.

Şi într-o bună zi, la cabinet, vine val-vârtej un cuplu de garoi. Cu pruncul din dotare. Prunc de trei săptămâni!

– Tu, doamnă doctoriţă, săru’mâna! gâfâie ţiganul, cu ditamai pălăria neagră pe chelie.

Turbat de furie, şi mai multe nu!

– Ce s-a întâmplat, ce-aţi păţit, întreabă domnişoara doctor.
– Cum ce s-o întâmplat! Cum! Ia uitaţi-vă la copil!
– Da, ce-i cu el?
– Păi ia uitaţi-vă ce ruşine! Păi ce-i cu ruşinea asta?
– Ce ruşine?

Doamna doctor îl examinează cu atenţie.

– Păi ia ui! zice ţiganul, şi se trage mai la lumină. Ui! Io-s negru, da?

Cum putea răspunde domnişoara doctor la asemenea întrebare?

– Da! zice ea, precaută.
– Nevastă-mea-i neagră, da?
– Este… da, dânsa este chiar foarte neagră, recunoaşte tanti doctor.
– Păi! Şi pruncu’?!?!?!
– Ce-i cu pruncu’?
– PĂI IA UITE LA EL CE GALBEN ESTE!!!!!

Pruncul, cât era el de negru, făcuse icter: era galben, săracu’, ca o răţuşcă de baie. Ca o alifie de gălbenele. Ca un ochi de leoaică! O petală de floarea-soarelui. Un aluat de pizza cu gălbenuşuri multe. Un puişor de găină de baterie. Ca o bere blondă sau un pişcot.

– Tot cartierul mă vorbeşte! Că nu-i copilu’ meu, şi că nevastă-mea l-o făcut cu vreun român cu hepatită!
– Du-te, nu vorbi! se plesneşte tanti doctor perplexă cu palma peste fălcuţă.
– Dacă io vă zâc! Râd copiii de pe stradă de ceilalţi 8 prunci ai noştri, râd şi la şcoală, râd vecinii şi prietenii de noi! Doamna doctor… io vă implor, faceţi-l negru ca mine şi ca mă-sa!
– Da, doamna doctor, fă-ni-l negru la loc! se bagă şi piranda în seamă.
– Tu să taci! Că tu l-ai făcut aşa galben!!!! o repede garoiu’.

Ce să facă domnişoara doctor?

– Păi… uite aici un bilet de trimitere, mereţi la spital şi faceţi şedinţe cu raze ultraviolete, să se vindece de icter, zice doamna doctor! Da’ acum să mereţi.
– Acum şi merem, doamna doctor, săru’mâna, săru’mâna, danke, thank you!

Şi duşi au fost.

Au revenit după vreo 9 zile.

– Doamna doctor! Doamna doctor,… să vă dea Dumnezău sănătate! zice garoiu’, multă sănătate… multă-multă!
– Cum e pruncu’? întreabă doamna doctor.
– Pfuay, zice garoiu’! Negru, deci negru-negru. Negru tăciune! Şi suntem fericiţi, doamna doctor, foarte fericiţi. Dumnezău să vă dea sănătate, că mare bine ne-aţi făcut!
– LOL, zise domnişoara doctor.
Ne-aţi redat demnitatea, doamna doctor! mai zise ţiganul de etnie rromă.

35 lovituri, dă-i și tu!