Oamenii care repară România acolo unde România trebuie reparată. Partea a II-a

În postarea asta am niște informații seci despre cazuri care nouă nu ne spun mare lucru, pentru că, la ora redactării acestui articol, tocmai am mâncat o masă copioasă, cu zamă de salată (preferata mea!) și cartofi la cuptor, și este greu să fii empatic cu burta plină.


Prunci crescuți pe pământul gol, poza micșorată la pentru a apăra intimitatea și demnitatea copiilor

Dar: tătic ușor impresionabil, cu burta plină sau nu, am devenit fan de mic ce fac oamenii ăștia după ce am citit următoarele povești de viață. Mai ales că multora ni s-ar putea părea că asta nu e viață.

  • În satul Cadea, din Bihor, nu mai puțin de 24 de copii sunt asistați la teme, după școală. Între aceștia, o fetiță prezenta toate simptomele unui copil problemă: hipersensibilitate, scene, momente de criză și altele. De ce? Pentru că mămica ei era plecată în străinătate și, dacă nu știați, 99.9% din copiii cu probleme de comportament suferă de lipsa afecțiunii. Soluția: angajații i-au acordat fetiței mai multă atenție și mai multă afecțiune, iar comportamentul micii prințese s-a ameliorat semnificativ.
  • În satul Cubulcuț, tot din Bihor, tot 24 de copii care beneficiază de after school + o masă caldă, tot o fetiță provenită dintr-un mediu familial dificil (pasiunea tatălui pentru alcool după pierderea recentă a serviciului), tot comportament nepotrivit al fetiței ca dovadă a dramei personale pe care o trăia. După mai multe vizite din partea angajaților Diakonia, tatăl (la început ostil) a început să înțeleagă efectul nociv al alcoolului și, cu ajutorul sprijinului primit, și-a găsit chiar și serviciu. După ce au ajutat familia să-și definitiveze dosarul pentru ajutor social, angajații continuă să viziteze familia pentru a se asigura că totul este în regulă.
  • În orașul Săcuieni sunt 48 de copii (48! 2 clase întregi!) care beneficiază de programele socio-educaționale ale Fundației. Între ei se numără și un ficioraș, Beni, ai cărui părinți nu știu scrie și nici citi. Mama lui este graviduță, iar medicul de familie i-a dat un carnețel pe care să-l completeze. Pentru că mama lui nu știe carte, băiețelul completează carnețelul pentru ea.
  • În satul Curtuiușeni, dintre cei 30 de copii asistați se evidențiază cazul unei fetițe cu trei frați al căror tătic este la închisoare… pentru că a furat o căruță de lemne. Mama este casnică, deci vai și-amar. Fetița se acomoda greu în relația cu alți copii și nu se prea strofoca cu temele. Pedagogul a încurajat-o să încerce să-și facă temele acasă, pentru că, dacă va reuși, va primi un cadou. Și, când a reușit, toată bucuria din ochii copiilor din lumea întreagă s-a strâns în privirea ei când a primit cadoul promis: o eugenie.
  • O tânără mămică de 20 și ceva de ani (Maria din satul Mera) și-a luat inima în dinți și destinul de coarne și a urmat cursurile de alfabetizare oferite de Diakonia. Uneori, Maria parcurgea distanțe lungi pe jos pe căldurile insuportabile din timpul verii de pe dealurile unde ieșea cu oile împreună cu soțul ei, care este cioban, să se asigure că nu va pierde vreo lecție de alfabetizare. Era foarte hotărâtă. În fiecare zi când copilul ei cel mic dormea de amiază, Maria studia în bucătărie, exersând de repetate ori până când a citit fluent. Astăzi, Maria și-a atins scopul: le citește în mod regulat celor doi băieți și este angajată part-time ca îngrijitor de bolnavi la domiciliu. Are grijă de doi vârstnici din sat.

Am păstrat secretul prea mult timp, acum băiatul meu este înscris la școală, cum să-i spun că nu pot să-l ajut la teme? Cum să-i explic că nu am învățat să citesc sau să scriu în limba mea maternă?

Mai vreți? Mai am.

  • M, o fată tăcută, liniștită și harnică, va fi primul copil din familia ei care termină liceul. Deși a fost crescută de o mamă singură (tatăl a decedat când ea era micuță), și nu i-a fost ușor (în clasa a VI-a era foarte aproape de abanpon școlar). Fată cu posibilități materiale modeste, orfană de tătic, de etnie romă: categorie mai vulnerabilă mai greu găsești, deci nu i-a fost ușor.

Marele meu vis este să devin polițistă și am început deja să mă pregătesc pentru admitere. Îmi place să ajut oamenii și sunt interesată de adevăr și justiție și consider că e important să respect legile țării mele, iar legile să fie corecte. Dacă nu reușesc, mă gândesc să urmez cursurile de asistent medical pentru că sunt bună la biologie și anatomie și oricum vreau să urmez o meserie prin care pot să ajut oamenii.

  • E. trăia în Cojocna, într-o familie de 9 oameni (mama, bunica, cinci copii, doi nepoți) supusă abuzurilor tatălui alcoolic cu care locuiau într-o singură cameră (!) unde nu există masă și scaune, numai două paturi.

Familia se întreţine din salariul mamei, care este muncitoare în Cluj-Napoca, şi din alocaţia copiilor. E. este slab dezvoltată fizic din cauza nutriției insuficiente și a rămas și repetentă. Norocul vieții ei de până acum a fost să dea de un dascăl inimos, cu experiență, care, în colaborare cu programul Diakonia, a reușit s-o ”împingă” către jumătatea de sus a clasei. Fetița este acum mai aproape de notele premianților decât de cealaltă extremă, iar astfel de interventii au loc în 7 județe din România, printr-o abordare integrată în domenii precum educație, sănătate și asistență socială, angajare și îmbunătățirea veniturilor și a condițiilor de locuit.

De ce v-am scris eu toate astea? Păi, pentru a vă aduce la cunoștință proiectul “Incluziune socială şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a romilor şi a altor grupuri vulnerabile”, implementat în perioada 2013-2018 de

  • HEKS/EPER Elveţia (aplicant)
  • HEKS/EPER România
  • Fundaţia FAER Reghin
  • Fundaţia Creştină Diakonia Cluj Napoca, alături de partenerii de implementare
  • Asociaţia Filantropia Ortodoxă Alba
  • Fundaţia Creştină Diakonia Covasna
  • Asociaţia Caritas-Asistenţă socială Mureş.

Proiectul este co-finanţat printr-un grant din partea Elveţiei prin intermediul Contribuţiei Elveţiene pentru Uniunea Europeană extinsă și este implementat în cadrul Programului de Cooperare Elveţiano – Român* prin “Fondul tematic pentru incluziunea romilor şi a altor grupuri vulnerabile”. Mai multe informații puteți găsi aici: www.incluziune-sociala.faer.ro și în acest video:

FAER 2018 ENGLEZA from Laviniu Lazar on Vimeo.

Iar fotografia asta îmi place de-mi vine s-o fac poster, s-o lipesc de soclul statuii lui Matia! Pentru că spune totul.

Și da, îmi dă speranță. Poza, și și filmarea de mai jos, de la Jazz in the Pata Rât, care nu are nici o legătură cu cele de mai sus, decât că-mi dă și mai multă speranță! (vorba aia: mulțumesc lui Ovidiu Gramesc).

* Programul de Cooperare Elvețiano-Român ne-a adus și autobuzele alea electrice șmechere la #Cluj.

23 lovituri, dă-i și tu!