O simplă zi de luni

Duminică seara, pe la 1:30 noaptea, mă opresc din muncă şi mă hotărăsc că e cazul să mă bag în scutece.

La 2 fără un sfert, Gropărelu’ se hotărăşte că e cazul să facă nişte vocalize.

Pe la 2 şi ceva, adoarme.

Pe la 7 fără zece, sună vecinu’ Ionuţ din Floreşti: hai! Că azi e luni, mergem la muncă!

O oră mai târziu, intram la cooperativă.

9 ore mai târziu, ieşeam de la cooperativă să mă reunesc cu nievasta. Nievasta zice: io merg la masaj! Tu fugi să-i cauţi lu’ ăsta micu cizmuliţe!

Plec într-un raid prin oraş ca nemţii în Rusia, ca o mămică mânioasă; probăm o tonă de cizmuliţe, îndrum alte mămici mânioase către alte magazine dacă le trebuie creme de prunci ieftine, trusouri de botez etc.

Ne reunim cu nievasta. La un semafor, un cetăţean cu Matiz îşi înfige Matizul în posteriorul nostru (noi pusesem frână să permitem unui pensionar actor grăbit să treacă pe semaforul care deja pâlpâia a roşu). Schimbăm telefoane, ne transmitem salutări părinţilor. Scandal de la Gropărel speriat, liniştit cu greu Gropărel speriat.

Ajungem acasă. Locul de parcare ocupat de un nesimţit (e a doua oară, cred că urmează nişte mâini în guler şi capuri în guri).

Parcăm 14 kilometri mai departe, iau Gropărelul adormit în braţe şi umblăm prin viscol, ger, jandarmi. Intrăm în scară.

Unde miroase a fum de ţigară, că la mine în scară se fumează în scară.

Transmit nişte salutări părinţilor fumătorului pasional, îi promit nişte mâini în guler şi capuri în guri.

O jumătate de oră mai târziu, adormeam ca un bursuc, pe protestele paşnice transmise în direct la televiziuni neaflilate politic gen TVR1, Realitatea şi Antena nuştiucare.

E pur şi simplu o zi normală de luni în România.

44 lovituri, dă-i și tu!