Nu mai putem continua lupta asta singuri

Noi, poporul, în afară de răcnit în stradă, nu avem nici o altă armă: mă străduiesc din greu să nu vă provoc la o sesiune de vânat pesediști, alde-iști și udemeriști, și reușesc. De asemenea, mă străduiesc să vă invit să nu intrați în grevă fiscală, să nu blocați străzile și să nu chemați minerii.

Noi nu facem aşa.

Noi, oricare am fi noi – #rezist, #coruptiaucide sau ghiţălăi neafiliaţi, ca mine. Ştiu că pasul întâi în a ne discredita revolta este acela de a ne pricopsi cu un nume, dar vă repet – suntem mai mulţi ghiţălăi neafiliaţi decât #rezistenţi.

Revenind la bătălia noastră: am aflat dureros că în afară de pus tricouri cu ”fără penali”, nici USR-iștii nu au ce face.

De un an și jumătate mă cert cu părinții și vecinii și pe internet cu tot felul de conturi de postaci cu floricele la poza de profil, și totul este în van.

Lucrurile nu pot rămâne așa. Nu ne putem opune SINGURI întregii mașinațiuni pesediste cu bun simț și flori în mână. Ei vor fi mereu mai pasionaţi în a fura decât suntem noi în a-i păzi, la fel cum prizonierul este mai vigilent şi mai alert decât gardianul.

Şi nu-mi spuneţi de intrat în politică, eu vreau să creez chestii de pe urma cărora să-mi întreţin familia, nu să mă duc să-mi cheltuiesc energia gândindu-mă cum să dau la gioale PSD-ului la următoarele alegeri ca să iau cu 2 procente mai mult decât ei!

Ce vreau? Vreau să-l văd în stradă pe Iohannis. Şi vreau să-l văd cum face conferință de presă la 10 seara, nu la 20 de ore după ce PSD, ALDE și UDMR și-au trecut legile în Parlament pe repede înainte. Nu are voie să nu știe ce se petrece, nu are voie să doarmă la ora aia, nu are voie să nu fi avut un discurs memorabil pregătit pentru televiziuni în aceeaşi oră cu votul ăla mişelesc şi nu are voie să nu aibă o mie de planuri de rezervă: este președintele.

M-am săturat de atâta nepregătire.

Şi mai vreau să-i văd pe magistrați în grevă. Dacă într-adevăr schimbările sunt atâta de nocive, vreau să-i văd că iau poziţie fermă. Dacă magistraţii sunt și altceva decât adormiți pe salarii babane care amână procesele pe bandă rulantă și dau verdicte contradictorii și cel puțin dubioase, vreau să-i văd pe ei cum își apără activitatea, onoarea, crezul care-i face să se trezească dimineaţa şi să îmbrace roba. Vreau să-i văd cum sindicatele lor fac conferință de presă și demolează tot ce au emanat Iordache și Tudorel Toader. Vreau s-o văd pe Codruța Kovesi în fața microfoanelor, din nou.

De ieri până azi am citit mai multe despre campionatul mondial de fotbal decât de legile justiţiei, şi cu o lună mai înainte ar fi luat foc Facebook-ul. Voi? Voi ce vreţi, la ce mai speraţi?

52 lovituri, dă-i și tu!