Nu există nimic mai feroce pe lumea asta decât o mămică

Uitați-vă la ele cu atenție: le vedeţi prin parcuri, magazine şi pe Facebook. Habitatul lor include troleibuze supraaglomerate, în care îşi aşează pruncii pe scaun în timp ce ele fac varice în picioare, le mai vedeţi la cozi sau în trafic, conducînd maşini roz cu “bebe la volan” sau aşteptînd la bancă să-şi plătească rata. Sunt paşnice, răbdătoare, duioase, smerite, blânde, maternale, duioase, inofensive ca ramura de măslin din ciocul porumbeilor. Dar dacă îi atingi odrasla fie şi cu un puf dintr-o aripă de înger…

Odată, un Ninja i-a spus copilului unei mămici să se dea un pic mai la o parte. Rezultatul se vede şi astăzi: singurii Ninja pe care-i mai vedeţi sunt prin filme făcute la Hong Kong.

Ştiţi de ce nu s-a mai filmat Rocky 6? Pentru că Stallone a fost provocat la un meci de box de o mămică.

Ştiţi de ce Arnold a câştigat meciul şi în Terminator 3? Pentru că roboţica trimisă să-l distrugă nu era mămică, era numai o tânără femeie.

În 1998, un commando de mămici înarmate numai cu perne a fost trimis la luptă împotriva khmerilor roşii, în jungla cambodgiană. Două zile mai târziu, Pol Pot murea în condiţii misterioase.

Odată, nişte oameni de ştiinţă britanici  au făcut un experiment: într-o cameră ermetică au fost închişi Dolph Lungdren, un şarpe Mamba negru, patru creaturi din Alien (da, există de-adevăratelea!) şi o mămică. Odată la 4 ore, în camera experimentală se introduceau un cuib de viespi corcite cu albine africane ucigaşe, două soacre şi un 14 canibali din Noua Guinee. Când zgomotele din camera experimentală se potoleau, supravieţuitorii erau stropiţi cu acid de baterie prin duşuri speciale, montate în tavan. Zilnic, patru roboţi ucigaşi experimentali înzestraţi cu aruncătoare de flăcări ai armatei americane erau eliberaţi în încăpere, odată cu o haită de şobolani infestaţi cu ciumă; iar la final, în camera ermetică s-a detonat, pur şi simplu, o bombă atomică. La finalul celor patru zile, Dolph plânsese atât de mult, încât îi secaseră lacrimile; creaturile din Alien deveniseră trofee de vânătoare pe perete, iar şarpele Mamba se transformase într-o brăţară tribală la încheietura mămicii, care le-a mulţumit oamenilor de ştinţă pentru concediul binemeritat în care a putut şi ea, în sfârşit, să se relaxeze.

Singura – repet, singura forţă capabilă, pe această lume, să opună o forţă absolut egală unei mămici este, fireşte, Chuck Norris. Din această cauză, părerea mea este că Chuck Norris este, de fapt, o mămică (cu barbă, dar tot mămică).

Probabil că întrebaţi cum de am curajul de a scrie asemenea lucruri despre Chuck Norris fără să-mi fie frică de răzbunarea lui.

E simplu: trăiesc cu o mămică.

 

30 lovituri, dă-i și tu!