Mama, ce se-ntâmplă azi cu mine

SMS Cluj, decembrie 2010. La chef, ajung la masă cu Arhi, bârfim una-alta. Iau o bere, apoi mă ridic să întâmpin pe nu mai ştiu cine. Rămân în picioare, consum mai multe beri pe care le plătesc la bar. Într-un târziu, plec fără să ma revin la masă. A doua zi îmi dau seama că nu am plătit berea consumată la masă, mă crizez, dau pe Twitter, Arhi  zice să mă liniştesc, a fost plăcerea lui.

Booon.

În primăvară mergem la Cabana Moţilor. Gaben venea val-vârtej să bea şi el o noapte cu noi. Îl sun: ia-mi nişte duracelluri pentru baby-phone, alfel mă leagă nievasta de pat să fie sigură că are cine să audă dacă plânge Gropărelul! Gaben aduce bateriile, io le iau, uit să i le mai plătesc.

Tot în primăvară, plec în Amsterdam cu Revista Biz. Eu, proaspăt lăsat de fumat, dar încă în faza de negare, îmi zic: bă, vin bloagheri de seamă; dacă te păleşte pofta să bagi o ţigare, nu dă bine la google rank să cerşeşti de la Şuţu, de la Kapra sau de la Crivăţ şi Visurât ţigări ca ultimul boschetar blogger fomist ce eşti!!! Ia-ţi şi tu vrun pachet-două cu tine! Dacă nu ţi le mai trebuie, asta e, le arunci sau le dai la taximetrist, dar du-te blindat, să nu te faci de râs ca de obicei!

Şi mi-am luat ţigări şi le-am pus bine, în bagajul de cală, în valiza troller a familiei mele proaspăt luată din Germania (deci valiza, nu familia). Şi aşa de bine le-am pus, că fiind valiza nouă nu le-am mai găsit! Şi pentru că plecasem în mijlocul nopţii, uşurel chiaun de cap după un drum la Bucureşti şi vreo 5 beri, am fost convins că mi-am lăsat ţigările în Bucureşti! Aşa că în Amsterdam am ajuns tocmai în postura ingrată de care încercasem să mă feresc: am cerşit non-stop ţigări de la de la Şuţu, de la Kapra sau de la Crivăţ şi Visurât – exact, ca ultimul boschetar.

Pe aeroport, la întoarcere, căutându-mi boarding pass-ul, ta-daaaaa! Dau de ţigările pe care le credeam uitate în Bucureşti! Le arăt triumfător tuturor, lumea glumeşte că anume le-am făcut uitate ca să fumez de la alţii, că e mai ieftin, io zic că da, haha, ce v-am fraierit; apoi le bag înapoi în valiză, care valiză ajunge din nou în bagajul de cală, şi iar rămân fără ţigări în cele 4 ore până la decolare. Aşa că fuga înapoi şi reîncepe milogeala de sus-numiţii, dă, bă, şi mie o ţigară, că-ţi dau linknu-ţi mai dau, plm, că eşti scârţar, îţi iei maşină pe ţigările mele.

Tot în Amsterdam, Manafu plăteşte tramvaiul. Groparu îşi promite că nu uită să-i dea cei 3-4 euro pe cele două bilete de tramvai. După care uită. Na. Uită fără speranţă.

Vine Piticu în Cluj. Eu, aflat tot în faza de negare cu lăsatul de fumat, intru într-o alimentară cu el de mână şi cer un pachet de ţigări. Vânzătoarea îmi dă pachetul, eu îl palmez, îl ascund în pantalonii mei bufanţi de vară, primesc restul, apoi cer să-mi dea pachetul de ţigări! Că io nu-s prost, şi nu am primit niciun pachet de la nimeni! Şi că io nu fac jmekerii, doamnă, io-s om serios! Şi primesc pachetul după ce săraca vânzătoare protestase din toţi rărunchii ei de vânzătoare, şi ies cu Piticu din magazin bombănind, ce proastă e aia, bă, sigur nu-i din Cluj.

După care îl iau pe Piticu şi pe ilustra lui de mânuţă şi mergem către Indigo, restaurant indian, să ne întâlnim cu Hădenescul. Unde Hădenescul ne pregătise ditamai potolul, mega greţos, indienisme gustoase, halea Groparu cu patru mâini ca o caracatiţă, că io uneori pot duce la gură şi cu picioarele, am văzut odată la Teleenciclopedia că aşa halesc urangutanii şi i-am copiat aşijderea, sunt perfect adaptat la bufeturi suedeze unde cine cară mai abitir în gură pleacă sătul, şi eu mă mândresc foarte mult cu asta, sper ca şi fiu-meu să-mi calce pe urme.

După ce halim, io mă uit la ceas şi fug la birou, că-mi trecuse pauza de masă.

Şi uit să plătesc.

După care mă prind şi mă plesnesc peste frunte cu palma! Repede telefon la Piticu – băăăă, meri tu şi dă-i la vânzătoarea aia banii pe al doilea pachetnu mă duc, că mă ia aia la bătaie, zice Piticu; şi iar telefon, la Hădean: Hăghenieeee, am uitat să plătesc, dă-mi contul să-ţi virez banii, plm, mor de ruşinicătaci, bă, că nu-ţi dau nimica, lasă-mă-n pace.

No.

Amu caut pentru data de 5 ale lunii un blogger care să vină cu mine la ING să-mi plătesc rata, rog seriozitate.

http://www.victorkapra.ro/
14 lovituri, dă-i și tu!