Mal à l’aisia – 3

Tuesday, 28 February 2012, 22:34 | Categoria : a-berea-tiuni, Guest post, Vagabond european
Taguri : ,

După fenomenala ieșire la discotecă am ajuns și la Bălănel acasă, invitat să-i văz famelionu’. No, ca românu, cum să mă duc cu mâna goală. Bă, ce să le iau la ai tăi? Se uită ăsta la mine cu niște ochi nedumeriți. Păi no, să nu viu cu mâna goală, pe la noi se obișnuiește să duci ceva cadouaș, o sticlă de vin de ai primit-o și o faci cadou la rândul tău, ceva în linia aia, să nu intru chiar cu mâna goală la voi în casă. Am luat struguri (import din SUA, ca idee) și ceva flori la nevastă-sa. Flori după care am umblat de mi-or sărit capacele, că la ei nu prea e moda să duci buchet de flori.

No, am trecut întâi pe la alimentara să cumpere ăsta orez pentru prânz, așa am văzut că îs minim 20 de sortimente de orez, ăla e pentru găluști, ăsta iese mare și pufos, ăla e pentru nu știu ce sos, îmi tot explica Bălănel. Bă, bunică-mea pipăia orezul și știa din prima pentru ce e bun, pe vremea aia nu era ambalat, ca acuma, mai zicea el. Îți dai seama? Nu, nu mi-am dat seama nici până azi cum sărăcia poți ghici orezul după pipăială. Și nici de ce 10 kile de orez costau cât un kil la noi, tradiție care s-o păstrat chiar și în zilele noastre – chiar, am fost să-mi iau niște orez acuma, în 2012, să-mi gătesc singur, să nu mai dau bani pe mâncare în oraș. Cea mai mică pungă de orez era de 7 kile și costa undeva la 6 lei. Dar să revenim…

Apartamentu’ omului cam gioarsă ca la noi, adică 4 camere înghesuite pe vreo 50 de metri pătrați, da’ no, avea acoperiș deasupra capului. Și stătea în zonă liniștită, cu verdeață multă, la etajul 1. Ce mai, frumos, puteai locui. Ce mi-o plăcut mie cel mai mult la toată afacerea or fost vecinii – el era chinez budist, ceva de genul, ea chinezoaică creștină. Să vă închipuiți în fața ușii o poză de-aia cu Iisus blond, cu ochi albaștri (ăștia au mare căutare în Asia, cu ochi albaștri), iar sub tabloul respectiv ardeau ceva bețișoare parfumate. Chiar și azi mi se pare genială treaba.

No, halim, mă uitam la prunci cât îs de frumoși, ei la mine cât îs de white monkey (parcă îi și văd cum se lăudau la școală că bă, o fost o maimuță albă la noi, iar colegii – du-te băh, te lauzi aiurea) și îi zic lui Bălănel no, unde putem fuma? Cum unde, afară, în fața blocului. Unde ne-am și dus de altfel. Pipăm noi o țigară, apar și pruncii să se joace, la care Bălănel nervos – urgent în casă! Io, ardelean împăciuitor, bă, îs copii, lasă-i să se zbenguie, acuma că ne văd că fumăm asta e, n-or să rămână ei cu sechele. La care ăsta, genial, bă Căline, nu e să nu ne vadă pe noi că fumăm, da’ înainte de a veni în România (asta fusese pe la începutul lui decembrie 2006 parcă, venise ăsta în România) am văzut niște pui de cobră acilea pe vale (adică undeva în spatele blocului, unde era o vale). Am înlemnit: păi și noi de ce mai stăm acilea? Dă-o în sărăcie de țigară, hai în casă. La care ăsta, cu un surâs mefistofelic, păi nici în casă nu e așa sigur. Io: ? El: păi acu’ câțiva ani, pe când am venit acasă era ditai șarpele de jumate în casă. Io deja păleam, noi în România facem ca toți dracii la niște goange și la ceva șobolani subnutriți, la ăștia le intră ditai anaconda în casă. Bun-bun, și ce ai făcut? Și zice Bălănel, senin, păi ce să fac, am ajuns să chem vecinii și trăgeau șarpele de coadă afară și io îi dădeam cu tigaia în cap, în casă.

Bă, voi ați auzit ceva mai tare? Să dai cu tigaia în cap șarpelui să iasă din casă? În timp ce vecinii trag același șarpe de coadă, din copac? Io și acuma râd ca prostu’.

Ce să mai zic, o fost probabil cea mai tare delegație ever în care am fost – training cu success, dezmăț cât cuprinde, plus poveștile savuroase cu oamenii ăia de acolo: crazy Bill se certa cu șeful lui la 10 seara în hol la Shangri-La că de ce nu e la muncă să termine nu știu ce, punjabi ăla cu poney-tail se plângea că nu își găsește femeie să îl iubească pentru ce e el, nu pentru banii lui (nici acuma nu e însurat, bate binișor către 45, dacă nu i-o bătut deja), plus Bălănel ăsta, care e fratele meu malaezian de suflet. Și care Bălănel are un frate adevărat care lucrează pentru guvern, care frate i-o dat la ăsta un sticker de pus pe parbriz cum că ar lucra și el, Bălănel, pentru guvern, ca să poată Bălănel să conducă beat rangă spre casă fără să-l oprească poliția. Ăștia din KL, că văzui că sunteți o gașcă pe-acolo, știți despre ce vorbesc cu condusul “rupt de oboseală” acasă.

Atâta vă mai zic de Bălănel – pe vremea aia avea un fel de Tico de-al nostru, atâta că e de-al lor, Tico pe care îl conducea cu minim 140 prin oraș, în timp ce o maimuță albă se ținea crispată de tot ce putea, pe scaunul din stânga (ei conduc pe partea greșită a drumului). Și l-o întrebat maimuța albă, disperată fiind, măcar ABS ai la mașină? La care Bălănel nu, nu am, special am cerut mașina fără ABS, că visul meu e să ajung pilot de curse și ABS-ul te încurcă. Nu mai are mașina aia, o rămas doar cu visul. Ca mai toți dintre noi, rămânem cu visele, să ne uităm la ele ca proștii.

No, venirea acasă o fost cu surprize. Mâncasem io ceva minuni indiene așa, ca de rămas bun, stropite din belșug cu berici și în avion brusc și dintr-o dată m-o cam luat cu tot felul de povești pe la mațe. Io eram în coada avionului, da’ cred că se auzea până la bișniț class.

Problem: lângă mine era o tanti, nu mă lăsa inima să dau drumu’ la vânturi p’acolo, o omoram naibii cu gazele toxice de luptă aflate în dotare. Alt problem, mai grav: cum am zburat pe la golfu’ Bengalului, era o furtună de s-o lăsat cu bagaje zburate prin avion. Plus țipete isterice. Plus io, crispat, că mă rupea pe la burtă și nu puteam mere la baie – ăia de nu vă dați cu avioanele, când îs condiții meteo mai tulburi, nu te lasă la budă, să nu sari de pe budă din greșeală fix în timpul actului, ca să mă exprim așa. La un moment dat chiar nu mai rezistam, am zis bă, dacă strâng bine din buci poate dau drumul la un vântuleț discret, nu se simte, nu se aude, mă mai liniștesc și io. Zis și făcut. Calcule greșite. Am încercat, m-am străduit, da’ tot degeaba, cel puțin la un moment dat o ieșit cam cu zgomot. Am făcut io pe prostu’, am mai amușinat să simt dacă chiar pute de stric avionul (da, io cu deviația mea de sept m-am găsit ogar de vânătoare), nimic! Io-te, am zis, am scăpat, nu pute, peste restul trecem. Mă uit spre tanti (ea era la geam, eu la margine, între noi un scaun liber), aia era lemn. No să vezi, zic io, am omorât-o pe amărâtă, nici n-o știut ce o lovit-o, săraca. Nu îmi puteam închipui că doarme în haosul ăla din avion, care avion se zguduia din toate șuruburile. S-o trezit fix pe când să aterizăm, n-am chiar omorât-o, am amorțit-o probabil.

Ce să facem, acțiunea de urgență, m-am proțăpit lângă budă; am zis ori, ori, da’ așa nu mai merge. O venit o tanti stewardeză că să mă duc la loc. Am zis un NU hotărât, ca nevastă-mea la propunerile mele, probabil o văzut și privirea aia a mea distrusă, n-o mai insistat. Am intrat în budă, m-am ancorat de tot ce am putut pe acolo (oricât de strâmtă mi se pare o budă de-aia de avion și acuma, atunci mi se părea largă de-a dreptul, numa’ nu găseam de ce să mă țin să nu zbor de colo-colo) și problem solved. Până la un punct. Și dup-aia, de câte ori simțeam că se răzbună orezu’ ăla din mine cu sosurile alea ciudate, meream ca un pașă la budă, că restul erau crizați în scaune, legați cu centuri de nu puteau să sufle.

Și s-o potolit furtuna fix pe deasupra mării Negre, cum arăta pe tom-tom-u’ ăla de la avion.

Și am aterizat in Viena cu bine. Și cam palid de la atâta zgâlțâială. Și cam nemâncat, că n-or putut veni alea cu mâncarea, că probabil ne trăzneau tăvile de cap în loc să le servească omenește.

Cum-necum am dat de o tipă faină în Viena la cafenea (era cam 6 dimineața), ovreică de loc, m-o văzut cam prăzuliu la culoare. No, i-am zis că ne-am distrat cu avionul, la care femeia (bătea către 50 de primăveri) senină, păi nouă ne-o troznit avionul. De două ori. Tu ce ai prefera, întreabă ea. Am evaporat rapid două beri. Io, care nu beau veci înainte de 4 după-masa.

Atunci mi-am zis că gata, io nu mai zbor veci, îi las pe alții mai curajoși. Ceea ce am și făcut câteva luni, când m-am dus în Australia. Unde mă aștepta deja nevasta, care era acolo de o lună jumate. Cu surprize, dar despre asta data viitoare.

Îmi cer iertare că guest-postările lui Nârţoagă zis Pârţoagă de miercuri apar numai miercuri.
Mai trebuie să mai scriu şi eu, Groparu, aici pe site din când în când, ca să vă fac să redeveniţi serioşi.

14 lovituri pentru “Mal à l’aisia – 3”

  1. 1Adrian Mormoloc

    Pfuai, dom’le, ca bine scrie Nârţoagă zis Pârţoagă! Dic cela. Acum o sa ranjesc fasolea la perina in timp ce dorm, daca ma trezesc cu gura uscata dimineata v-am spurcat! Va pup, domnilor!

  2. 2Alina

    Foarte tare faza cu sarpele 😆

  3. 3Greuceanu

    :)))))) esti d-ment mah…. sa razi de te … uzi pe tine….. esti genial cu asta… etern valabila, nu e ceva mai uman… “dacă strâng bine din buci poate dau drumul la un vântuleț discret, nu se simte, nu se aude, mă mai liniștesc și io…” poate nu pute … macar sa nu puta tare… poate crede c-o facut copilu’ asta din stanga….. :))

  4. 4koyrosh

    @Greuceanu – zi sa mori tu ca acuma te-ai prins ca is dement! pana acuma n-ai avut vreme

  5. 5koyrosh

    @TOATA LUMEA – BAAAAH, fix Balanel ma citeste, din Malaezia, cu Google Translate! I-am zis sa stea linistit, ca oricum nu crede nimeni 😆 😆 😆 😆

  6. 6zoltybogata

    Foarte tare, nu trebuia să mînci aşa mult înainte de plecare, de unde era să şti 😆 s-au poate ţi-au pus ceva în mîncare 😀

  7. 7Lori

    Tare faza cu scosul sarpelului din casa 😆
    Iar aia cu vanturile … nici nu vreau sa ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca nu te lasau aia sa te duci la buda, cred ca se depresuriza avionul :mrgreen:

  8. 8koyrosh

    @zoltybogata – asa e mancarea la ei, mai ciudata. si cum mie imi place si picant, n-o iesit bine la final:-)

  9. 9alta marie

    faina faza cu buda, prin ce chinuri ai putut trece!

  10. 10Adrian Mormoloc

    Pai nenea balanel nu are de ce sa isi faca griji de reactii negative din partea noastra! El este un erou, cand ma fac mare imi doresc sa fiu ca el!

  11. 11Filip

    sa scrie balanel, sa confirme TOT :)))

  12. 12koyrosh

    @Filip – o scris Balanel, pe FB.

  13. 13Suminona

    Trece gropare , trece … da ia apucate si tu sa scri despre studentie , si una alta (mai voalat asa sa nu te dea afara nevasta ) si sa vezi cum se schimba placa 🙂

  14. 14matei sabaila

    excelent…..scris…goldner.m din timisoara

Scrie cu pipi pe zid

NOU! Acuma poți scrie cu fețe galbene!



Parteneri (da' nu de pat!)