Liviu Dracnea face minuni

Am simțit cum mă ia, așa, o durere de spate transmisă-n picior. Ațipisem sâmbătă pe canapea, ca un soț cumsecade, și m-am trezit contorsionat ca o acrobată de la circul din Beijing, dar și cu niște ace invizibile înfipte fix deasupra cozii.

Nu m-am lăsat, și duminică am făcut o mică excursie prin pădure – altfel îmi sărea Gropărelu’ la beregată, mini-Zombie ce devine el dacă nu-l duc la aer.

Așa că luni dimineața m-am trezit cu bucuță extrem de înțepenită, în stilul caracteristic, pentru că nu pot căpăta și eu o boală onorabilă și bărbătească, trebuie musai să mă doară bucuța fundicului; și mi-am tras un concediu medical și toată ziua am stat întins în pat, gemând; și m-am deplasat numai până la baie, șchiop și cu o alură de homosexual abuzat după prima lui întâlnire romantică.

Apoi… a venit peste tot pe Interneți și televiziuni vestea că pe Liviuț l-au mai încălțat cu un dosar, tura asta venit de la băieții de sus, de la UE și OLAF; și m-am bucurat ca un copil de răul altuia, căci sunt român până la capăt.

Și astăzi, iată, sunt mult mai agil, pot umbla aproape normal.

Cred că dacă se face dreptate și-i bagă și pe Șerban Nicolae, Codrin Ștefănescu și Tăriceanu la țu haus, o să fiu iarăși exact ca la 20 de ani! Hai, La Mulți Ani!

9 lovituri, dă-i și tu!