La noi, în Italia

Ca un adevărat nemernic, am ajuns vineri, după peripeţii care vor apărea aici pe blog, înapoi în ţara voastră; unde am stat fix o noapte; apoi mi-am luat tot clanul şi a doua zi, adică sâmbătă, am şi plecat în concediu de odihnă. Aşa că acuma vă scriu din Bibione, din carâmbul cizmei italice, de pe singura terasă din ţara asta cu wireless, că la ei se practică internetul ca în România prin 2007, imediat după alegeri, de ne-o şi pălit criza din cauza asta.

Şi stau pe plăji cu soare pline, pline de nisipuri fine, zici că este cocaine. Şi am cea mai bună carte de vacanţă cu mine, care mă face să râd plin de alegrie, cc Simona Tache.
BcK9pD_CQAEb44M
(am şi o poză cu cartea pe plăji însorite, dar trebuie descărcată de pe telefon, şi mi se termină internetul adus din România cu sacoşa de rafie)

În fine, ce este important este că poate mai avem un advertorial-două (bloggerul e blogger şi-n vacanţă!), şi vedeţi că mai am de dat un cadou de la Durex şi nişte tricouri. Oricum, vă rog să adresaţi o scurtă rugă la Dumnezeu pentru fericirea familiei mele, că soacră-mea o pândit momentul în care ne-am tirat în Italia şi o fugit şi ea la cumnatu-meu în Roma, şi ţine morţiş să ne facă o vizită, şi eu nu ştiu ce să mă fac, şi i-am dezactivat soţiei roaming-ul de le telefon şi ea încă nu s-o prins de ce nu poate discuta la telefon cu mămica să-i spună ce-o mâncat azi şi cât de tare o jenează sandalele de plajă! Şi abia o opresc să nu sune la 112, că pentru ea dacă nu poate suna la telefon atunci e urgenţă capitală şi stare de asediu şi invazia Crimeii!