Interviu cu Groparele

1. De regulă, Groparele se fereşte de publicitate, şi nu se prea expune el – cu faţa sau cu numele. Groparele are şi el o viaţă personală, care e pentru uzul său propriu, şi şi-o cam apără – cu mici excepţii – de ochiul vigilent al lentilelor. Şi nimic nu-l bucură pe Groparele mai mult decât atunci când poate trece undeva neopservat. Claro că se bucură şi când lumea îl recunoaşte la botezuri, crâjme şi cumetrii şi îi spune că-l citeşte, dar în general încearcă să-şi ţină pofilul undeva sub limita de sus a modestiei, că lui nu-i stă prea bine să defileze cu muşchii lui încordaţi, că uite ce Confucius Van Damme al blogosferei ar fi el!

Ei. În mod exceptional, Groparele mai renunţă la adăpostul comod al anonimităţii. Aşa că nu s-a abţinut să nu dea un interviu la B-cafe. Interviu anunţat aici şi disponibil aici, prima parte. Mărturisesc că mi-a fost foarte greu să vorbesc aşa repede şi neinteligibil pe toată durata interviului, plus că să-ţi ţii numai o sprânceana (era să zic “o Geoană) ridicată o oră întreagă e un record personal. Dar cel mai greu pentru mine a fost să mă abţin să fiu genial – dar am reuşit, şi am vorbit numai despre lucruri mai pe înţelesul elevilor de clasa a şasea – a şaptea, unde altundeva decât în cimitir.

2. Julica are nush ce concurs de-al lui… ceva d3893w7489uoikosmklm,.smfmkrlmrlktler, dacă mă-nţelegeţi. Deci vă invit să clickuiţi aici, să citiţi reportajul despre moarte – care este! Mai ales dacă vi-i acru de politica băsescgeoniană. Că Julică e bun. E. Esteeee!

3. Şi că tot veni vorba de concurs… mi-e şi jenă să recunosc, dar prins în vâltoarea aniversării mele şi a vieţii de zi cu zi nu am apucat să anunţ câştigătorul concursului meu de nuduri. O să vi-l zic! Jur! Atâta numa’ că nu azi.