În Ardeal, așa vine nievasta la tine în 10 secunde

Între aventurile zilei:
– ajutat (ca traducător) un cuplu româno-brexitez să-și depună actele la Primăria Cluj pentru așezat pirostrii pe cap de supus britanic,
– asistat la lansarea primei cărți de poezie a prietenului meu Sebastian Rus, prof de engleză și poet (bravo, Sebi!),
și apoi
– văzut la Dedeman cu unul din actorii filmului Usturoi, cu care am discutat despre următorul proiect cinematografic.

Proaspăt ajuns acasă după 14 ore, normal c-am mai tras și un badminton cu Gropărelu’, deși bloggerul vostru preferat era rupt de foame și contempla admirativ o prăbușire decisivă în așternuturi conectat la niște perfuzii cu ciorbă de burtă.

Într-un final, după ce aproape că mi-am tăiat jugulara cu fluturașu’ și paleta, l-am convins pe moștenitor să intrăm în casă, unde mă aștepta, cuminte, tocana de bureți de prun culeși de socru din livada proprie, o minunăție gustatilă pentru care sunt gata să-mi risc viața! (deși v-am sfătuit să nu faceți ca hinu-meu, îmi recunosc, rușinat, poftele).


Pentru această minunăție mi-am riscat viața! PS: Nu regret nimic!!!

No… și intru în casă și-mi umplu bolul cu mămăligă și ciuperci delicioase cu arome de pădure, rădăcină de fag, pulpă de mistreț și Chardonnay negru.

Și balotez ca un negru la galere.

Îmi torn și un pahar de pălincă.
– Un mic digestiv! spune Groparu justificativ către nievastă.

Ca să nu se simtă singur, mai torn unul.

Nievasta deja ridică sprâncenele către mine.

Pentru că descifrez anumite priviri omucigașe, duc glaja la locul ei obișnuit de odihnă, în dulapul ăla care face mega zgomot când îl deschizi, că se aude cale de 5 străzi.

Nievasta pleacă să ne culce copilul, că deja era ceasul de culcare.

Io mă apuc și caut sarea, că așa gătește nievasta mâncarea, mai dietetic.

Nici un bărbat nu a găsit vreodată nimic în vreo bucătărie, de la începutul pământurilor! Niciodată.

Așa că o strig pe nievastă-mea, la început ușurel, apoi mai tare:
– Muiere! Muiere? Nievastă! TU NIEVASTĂ!!!!! DA’ UNIE-I SAREA???

Nimic.

Așa că mă duc încet-încet către dulapul unde tocmai pusesem pălinca… deschid ușa înceeeeeeet, să nu scârțâie…

Nu a durat mai mult de 4 secunde: nievasta ieșise ca o furtună Katrina din dormitorul lu’ ăsta micu’ (pesemne, are ea un instinct strămoșesc care-o alarmează când mă apropii de sticloanță!) și era călare pe situație, gata pornită pe scandal:
– NO!!! DA’-ȚI MAI PUI ÎNCĂ UN PĂHAR DE PĂLINCĂ?????

13 lovituri, dă-i și tu!