27 lovituri

  1. costin
    3, September, 2012 @ 9:48 am

    Intr-o seara, pe la 22 si ceva imi asteptam muierea la metrou la sudului. un tip se tot plimba prin dreptul gurii de metrou. tipu batea spre 40 de ani. era imbracat mai saracacios, dar curatel…se uita si la mine. nimic deosebit. se mai plimba…se mai uita…la un momentdat, imi scot unul dintre telefoane sa-mi verific mailurile. intamplator e galaxy note( ho ca nu ma laud, l-am luat ieftin la abonament). cum imi vede telefonul țușt la mine! nu te supara, am si eu nevoie sa dau un telefon saaaa…saa…veriiifiiiic…aaa…daca….si vorba i s-a pierdut in gat…vedeam cum intinde mana spre mine deja. i-am dat din nas ca samantha ca nu si am bagat telefonu in buzunar. am o nedumerire…inca se mai fura telefoane cu schema asta?

    Reply

  2. Sweeper
    3, September, 2012 @ 10:00 am

    Care pescarie din Harsova, Gropare? Ca sunt trei aici. Si cand mai treci prin acest minunat oras, baga-te in seama, poate te lipesti de ceva de la mine din afumatoare.

    Reply

  3. alunelu
    3, September, 2012 @ 10:06 am

    Era 1997. Adica prin anii de pionierat ai telefoniei mobile in patria noastra. Daca aveai celular (asa le zicea atunci), erai mare scula pe bascula. Chiar daca dadeai doar bipuri si apeluri de 3 secunde, netaxabile. Si eram student, in gara din Costinesti, la coada la bilete, ca se stricase vremea si hotarasem sa plecam spre casa mai devreme, cand, ce sa vezi, intra printre noi, muritorii, un din ala cu celularul la ureche, si dadea indicatii prin telefonul de tip caramida porotherm “da, mai cumpara cinci vagoane de grau, ok?” si alte alea. Nu mai e necesar sa spun ca toata lumea il sorbea din priviri si isi tinea respiratia pentru a nu-l deranja pe marele om de afaceri. No, si cum eram toti cu ochii atintiti pe el, si in linistea facuta de toata lumea, in mijlocul conversatiei, se intampla: INCEPE SA-I SUNE TELEFONUL. Si-a bagat rapid coada intre picioare si a iesit in hohotele noastre de ras.

    Reply

  4. Suminona
    3, September, 2012 @ 10:12 am

    Poi vesela nu am , ca erau sa ma calce 3 bastani , toti trei cu ditamai BMW-urile , in aceeasi zi la maxim 1 ora distanta , findca cretinii aia vorbeau la telefon , (io eram in amaratul meu de peugeot 206) , si am aflat astfel ca daca ai BMW-u de peste 60.000 de euro , ai voie sa vorbesti la volan cu telefonul in mana ca , tu esti tata lor , si nici regulile de circulatie , nu se aplica , ca la ceilalti . De exemplu daca ai BMW-u prin parbriz vezi paranteze pe semnul de cedeaza trecerea , intre care sunt cuvintele : DACA ESTI FRAIER !!! , in timp ce din 206 vezi in paranteze pe semnul de prioritate (STAI DACA TI LA VIATA !)
    etc…
    Deca ai bani de masina, nu ai si bani de un amarat de handsfree ? costa cat nici un sfer din combustibilul pe care il bagi intr-un plin ?!?!?!?!!!

    Reply

  5. Groparu
    3, September, 2012 @ 10:33 am

    @ Sweeper: aia de pe drumul national, unde nu au decat crap si caras si unde nu vor sa-ti vanda sticle cu gheaţă, că “aia e pentru clienţii noştri!”
    Bine că ai zis, de-amu ştiu de unde să te pescuiesc;)

    Reply

  6. jules
    3, September, 2012 @ 10:40 am

    Pai sa incerc sa fiu scurt si la obiect.
    Pe vremea cind eram voinic de Iasi, plec cu masina la plimbare de afaceri. Masina nu era a mea. Era a mecanicului care repara masina mea. Si care de fapt nu era a lui inca. Ca tuma o cumparase si mergea cu vechiul certificat.
    Si iulica mergea prin Iasi fara centura, vorbind la telefon. La o trecere de pietoni reusesc sa nu dau priotitate la pietoni. Dupa trecere politaiul ma vede. Ma lasa in pace. Si apoi se uita din nou la mine. SI ma opreste.
    Si incepe. Actele. Dam. Sa stiti ca v-am vazut ca nu prioritate la pietoni, nu tu centura. Dar am zis sa va las. Dar apoi am vazut ca vorbeati la telefon. Si asta nu mi-a mai placut. Si acum urmeaza amenda pentru toate. Si vreo trei luni asa o sa mergeti cu tramvaiul.
    Sa va spun ca telefonul de atunci era unul mare rau.
    Sa va mai spun ca Iulica era disperat deja ? Si asta nu e tot. Pentru ca nenea tot ma oprise si se uita pe acte vazu ca ceva nu e in regula. NUmele meu si cel de pe acte nu prea erau la fel. Pai a cui e masina ? A mecanicului ii zic eu dulce. Si cum il cheama pe nenea ala ? Vasile, zic eu, fericit. Si Angela cine e ? Asta era numele pe certificat. Zimbesc timp.
    Auzi, da ia arata-mi si mie trusa medicala. Si cauta julica, nema. Da extinctorul il ai ? Cauta julica, nema.
    Auzi, o sa mergi cu tramvaiul pina o sa te plictisesti.
    Si Iulica se gindeste sa sune si el o pila folosind telefonul ala mare. Ghinion, pila nu exista cu numar de telefon la el in agenda. Asa ca Iulica recunoaste in continuare a gresit si promite sa nu mai faca asa ceva niciodata si ca o sa cumpar abonament permanent la tramvai si ca o sa ma caiesc si o sa ma calugaresc.
    Asa ca amenda a fost pentru ca n-am purtat centura de siguranta. Desi incalcasem cam mai mult de 50% din codul rutier.
    Foarte de treaba nenea politist. Si da, vreau handfree-ul asta ca nevoie am. Si Politistilor nu le plac soferii care parlesc la telefon fara hands free. Si eu vorbesc la telefon fara handfree. Si nici mie nu-mi place.

    Reply

  7. koyrosh
    3, September, 2012 @ 10:58 am

    @groparu – deci io nu poci ca doar am baut beri cu tine. da’ ca idee, am vorbit si io ca tot omul la telefon fara hands free, cand ii duceam o matza lu’ soacra. si o picat pe jos telefonul si persoana de la telefon nu mai vorbea cu mine, mieuna cu matza. vorbesc serios, cand am luat telefonul de jos tot auzeam miau, miorlau. zic gata, am revenit io la telefon. la care persoana, suava, foarte faina matza, stie o gramada de povesti :-))

    Reply

  8. ut
    3, September, 2012 @ 12:25 pm

    No amu sa ma bag si io la o poveste din asta faina legata de hands free. Se facea ca pe vremea asta acu un an in urma ma paleste pe mine o ideea nemaipomenita sa ma duc in parc si sa citesc/relaxez ( nicicum sa ma uit dupa domnite dragutze iesite la agatat, nu intelegeti gresit). Si nu stiu cum se face dara gasesc o zona destul de libera in parc si acolo ma sed. Numai ca, dupa putine minute de citire/relaxare, cand ma si imaginam acel Don quiote modern care ajuta batranicile sa treaca strada si sa le care sacosile, apare HOARDA. Hoarda de mamici cu ai lor prunci. Vreo 5-6 sa tot fie. Na belea mi-am zis! Bai nene, cred ca nici in razboaiele turco-romane nu se urla asa. 🙂 Si ca sa fie totul perfect, pe display-ul telefonului apare ceva de genu: Sefu calling. Noroc cu vechiul meu hands free, avea nujt ce drac de noise reduction si odata cu fuga mea din fata cotropitorilor m-a ajutat sa par in fata sefului un om bolnav care tocmai ce se ridicase din pat sa-si ia pastilele. Hands free pe care l-au mancat pestii undeva pe malul Oltului la Calimanesti cand ma chinuiam sa scot ditai carasu din stufaris. :))

    Reply

  9. Utopianangel
    3, September, 2012 @ 12:26 pm

    Na belea ca nu mi-a luat numele complet. Pentru posteritatea zidului imi atribui articolul scris mai sus. 🙂

    Reply

  10. zoltybogata
    3, September, 2012 @ 2:20 pm

    Acum doi ani mi-am cumpărat şi io un Handsfree printr-o verişoară care lucrează în Cluj la nu mai ştiu ce distribuitor. Eu folosesc Handsfree cu fir (căşti) nu am putere să ridic telefonul la ureche şi m-am săturat să mă tot încurc în firul de la căşti şi cînd îmi cade casca din ureche nu am putere să o bag înapoi 🙁 .Am vb cu Verişoara şi a zis că au Handsfree-uri ieftine la ei, sincer m-am bucurat cînd mi-a zis că costă doar 20 ron fără încărcător, atîta a şi ţinut 😆 .L-am formatat 3×16 ore ,nu apucam după masa şi se descărca foarte repede şi în 3-4 ore îmi rupea urechea de durere, avantajul era că nu îmi cădea din ureche nici de vreoiam 😆 ,singurul avantaj. ma ţinut vre o săptămînă şi a trebuit să trec înapoi la Handsfree cu fir 🙁 .Ăsta din poză pare micuţ, al meu era din ăla mare cît un deget aproape, probabil din ăla printre primele apărute. Gropare, aş vrea şi io un Handsfree din ăla dacă merit. Multă sănătate

    Reply

  11. Someone in vis
    3, September, 2012 @ 2:26 pm

    Se facea ca eram student prin anul 3 de facultate. Dupa o saptamana intensa de invatat(era o perioada cu examene partiale parca) ma pun si eu sa trag un pui de somn sa imi revin.
    Ma suna prietena, eu raspund prin somn, vorbesc cu ea, inchid telefonul si continui sa dorm linistit ca sa ma trezesc dupa 2-3 ore ca am vorbit cu ea prin somn, stabilisem o intalnire si eu eram un pic cam in intarziere(asa doar cu vreo 30 de minute).

    Reply

  12. Blue Jade
    3, September, 2012 @ 3:53 pm

    Question: Număr maxim de caractere? Ca să stabilim nişte reguli cât de cât clare de concurs ca să câştige şi ăia talentaţ, nu numai pescarii şi poveştile lor agramate. Aştept lămuriri.

    Reply

  13. rus pop nicolae
    3, September, 2012 @ 3:55 pm

    Prin 1998, cand telefoanele mobile erau destul de putine, ma trimite firma la la un curs de comunicare si P.R. care avea loc intr-o fosta unitate militara din Bucuresti.
    La pranz, iesind de la cursuri dam navala la grupul sanitar, si ca la militarie ,aliniati regulamentar in fata pisoarelor ne rezolvam o problema foarte stringenta.
    Tocmai atunci ii suna telefonul mobil uni coleg cunoscut ca era sub papucul sotiei. Toti cei 10- 12 barbati de fata suntem numai ochi si mai ales urechi la dialog. El pu un ton spasit::
    -Sarumana mama, uite tocmai am iesit de la cursuri si ma duc spre sala de lectura ca am mult de studiat: nu nu pot sa vin acasa in dupa masa asta(era din Bucuresti impricinatul): nu fi suparata mama fac si eu ce pot lasa ca mai vorbin, ma grabesc sa prind un loc bun la sala de lectura.
    In acest moment colegul de la pisoarul de alaturi striga in gura mare: ba mincinosule spune-i adevarul ca te tii cu o mana de p..la si te pisi si cu cealalta vorbesti la telefon. A fost o explozie de rasete ca daca nu eram la grupul sanitar cred ca ne tavaleam pe jos,

    Reply

  14. eu
    3, September, 2012 @ 9:58 pm

    Era o vreme cand aveam 3 telefoane, nasoala vreme daca stau sa ma gandesc bine. 2 zapp si un connex. Zapurile erau faine unul albastru si unul rosu. Intr-o dimineata ajung la birou darmata ca dupa o zi de munca (se lucra la linia lui 34 , cine stie cunoaste ce zic ) si constat ca imi lipseste zapul albastru. Panica . Cautari . Sunam pe el si tot ce auzeam era un sunet ciudat . Stiam sigur ca iesisem din casa vorbind pe el. Sun la ei , imi raspunde o domsoara, dau parola pe cont si cer sa-mi blocheze numarul ca l-am pierdut. cucuoana imi spune ” se vorbeste pe el acum” iar eu panicata inchideti-l odata ca ala vorbeste pe banii mei. Si-l inchide. Biiiiip biiip. jur ca asa a facut telefonul. Nedumerita iau telefonul de la ureche si ma uit la el. Zapul albastru frate in mana mea. vorbisem pe el pana la birou si ramasesem CU EL IN MANA IN TOT TIMPUL ASTA. Ironia sortii este ca am cautat nitel zapul rosu pe care-l neglijasem in timpul cautarii celui albastru ca sa deblochez dracovenia. Si culmea am si martori la poveste.

    Reply

  15. eu
    3, September, 2012 @ 10:05 pm

    imi cer scuze de greselile din comentariu dar habar n-am cum naiba sa fac fontul mai mare cu un touch (fara mouse) pe un laptop… ignoranta deh!

    Reply

  16. Denis Stancsuy
    4, September, 2012 @ 2:13 am

    Vorbeam într-o seară cu mama pe speaker. Eram în baie şi încercam să îi găsesc un loc telefonului până termin ritualul de spălare a mâinilor, aşa că l-am pus pe rezervorul W.C.ului, negândit că tulai domne va înota cu peştii. Am dat drumu la apă am început să mă spăl pe mâini şi între timp îi dădeam şi mamei detalii despre cât de foame îmi era, aşa că nu ştiu cum se face, o fi urlat mama mai tare, o fi bătut vecinu în perete, că numa’ văd că se duce instrumentul de vorbit în budă. M-am apropiat şi îl văd pe fundu apei, câtă era. Dar în loc să fac cumva să îl scot, mă apuc şi urlu : Mamăăăă, mă mai auzi? După câteva secunde a luat somnu cel de veci săracul şi mama a rămas să vorbească cu peştii.

    Reply

  17. gdl
    4, September, 2012 @ 8:46 am

    Aveam un coleg de serviciu care abia se mutase si inca nu avea telefon fix acasa. Isi luase si el mobil ca avea copil mic acasa si vroia sa-l lase nevestei sa sune in caz de vreo urgenta. In plus il mai folosea si el din cand cand. Pe vremea aia nu prea isi permitea sa aiba toata familia mobil. Si intr-o zi suna el din birou acasa sa vada ce face ala micu. In timp ce era cu telefonul fix in mana ii suna si telefonul in buzunar. Inchide fixul si raspunde la mobil. Apoi imi zice na ca a inchis. Suna iar de pe fix si iar aude telefonul in buzunar. Iar raspunde deja nervos ca trebuia sa inchida mereu fixul si incepe sa tipe: cine aia masii imi tot da bip mie ma, sa creada el ca-l sun eu inapoi ca eu nu am bani sa sun, etc. Si iar suna de pe fix si cand aude iar telefonul in buzunar zice: bai sa-mi bag picioarele eu ma sun pe mine singur ca mi-am luat telefonul cu mine azi 😆 . Noi in birou ne-am tavalit pe jos de ras, cred ca daca se mai suna o data spargea telefonul.

    Reply

  18. Paula
    4, September, 2012 @ 11:18 am

    M-am dus si eu, ca (aproape) tot clujeanul, la concert RHCP. Trebuie sa mentionez ca eu, de fiecare data cand ajung in Bucuresti, patesc imediat cate ceva, nu grav (un taximetrist nesimtit si cam hot, un sofer care aproape ca-mi trece cu rotile masinii peste pedichiura mea atent facuta, desi eu traversez regulamentar pe verde etc.), dar suficient cat sa ma faca sa dau ochii peste cap si sa ma apuc de comentat pe seama diferentelor intre Bucuresti si Ardeal. De data asta ajung in autogara, o iau incet spre metrou, soarele stralucea, pasarelele ciripeau, concertul RHCP se apropia, oamenii imi dadeau indicatii detaliate si cu zambetul pe buze, ce mai, deja ma intrebam daca am ajuns in orasul care trebuia. Cobor scarile la metrou, cu bagajele intr-o mana si telefonul in cealalta, povestind cu prietena la care trebuia sa ajung. Vad ca vine din fata, pe directia mea de mers, un tip cu o mana in buzunar si cealalta pe telefon. Pentru ca taraiam dupa mine bagajele, mi-am imaginat ca o sa fie el un gentleman si o sa faca o mica si necesara schimbare a directiei de mers, ca sa nu intram in coliziune frontala. Am mers mai departe, atenta la discutia telefonica si cautand cu privirea linia la care trebuia sa ajung, cand ma trezesc ca tipul e deja in fata mea, cam la 1 m de mine. N-apuc sa am nicio reactie, ca el face un pas mare spre mine, ajunge la cativa cm de fata mea, isi intrerupe convorbirea telefonica si zice: “Tu pi..a, vrei sa-ti dau p..a?”Nu stiu ce reactii sunt asteptate in situatii de-astea de la o domnisoara finuta si molcoma din Ardeal (probabil ar fi trebuit sa raspund politicos si calm “Nu, multumesc”), dar eu-s de fapt moldoveanca adoptata de Cluj (si scorpioanca pe deasupra) asa ca m-am transformat instantaneu intr-o fiara perfect adaptata la jungla bucuresteana, i-am aruncat individului niste priviri ucigase si l-am trimis prompt si raspicat la ma-sa (sa-i duca o cratima, ca probabil n-avea). Asta in conditiile in care aveam mainile ocupate, una cu bagaje, cealalta cu telefonul. Ca daca aveam o mana libera (ca sa dau un exemplu aleatoriu, un handsfree de la Plantronics mi-ar fi fost de mare ajutor in situatia asta), stirea zilei de vineri nu mai era “RHCP in concert pe National Arena” ci “Bucurestean batut crunt de-o reprezentanta de seama a Clujului!”.
    P.S.: Solo-urile lui Flea bat la funduletul gol pectoralii bine lucrati si dezveliti ai lui Kiedis. Si asta o zice o tipa (mostly) straight.

    Reply

  19. meteleanu laurentiu
    4, September, 2012 @ 11:31 am

    Am patit si eu ceva asemanator ca si Costin de mai sus. Sunt taximetrist si lucrez de noapte doar sambata,sa duc acasa oamenii care petrec prin Bucuresti. Eram trei taximetristi intr-o statie (sanchi pe coltul unei intersectii ca asa sunt statiile taxi in Bucuresti) . Eu eram la mijloc. Vine unu cu 10 lei in mana si se facea ca il doare un picior rau de tot sa il las sa dea un tel ca imi da aia 10 lei. Cel din fata mea si eu l-am refuzat spunindu-i ca am tel oprit. In spatele meu era un taximetrist mai in varsta si mai credul (culmea) care i-a cerut numarul la care sa sune, ala cand a vazut asa i s-au aprins ochii ca a dat de-un fraier. S-au luat la cearta si pana la bataie a mai fost doar un pas. Cand am vazut asa m-am dat jos din masina si eu si prietenul din fata mea si ne-am dus spre el sa nu il bata pe colegul nostru. Cand a vazut ca ne-am dat si noi jos din masina sa fii vazut fuga pe el care inainte se vaita ca-l doare picioru’ de mai sa planga si nu alta . Asa ca nu da-ti telefoanele din mana pentru nimic in lume mai ales daca tineti la ele. Nu credeam ca mai sunt oameni care pun botu’ la astfel de vrajeli.

    Reply

  20. raven
    4, September, 2012 @ 12:42 pm

    Mama ce coada e la maslina asta de la Plantronics. Apai sa-i dau si eu o incercare Gropare dar sa stii ca nu am nici darul tau la povestit si nici stilul de ardelean petrecaretz 😀
    Asa deci, ca doar cu “deci” incepe orice propozitie serioasa. Se face ca primul meu telefon mobil a fost un Ericsson GA 316 si mama ce caramida mai era. Am dat 400.000 de lei in 2000 pe el (SH) ca nu aveam fata de unul nou. Si, ma crezi sau nu…telefonul asta a avut un rol hotarator in relatia cu cea care urma sa imi devina nevasta. De pe Ericssonul ala am sunat-o prima data la munca si chit ca m-a costat o mica avere (prima mea bursa), o vara intreaga am vorbit cu ea numai la mobil. E o poveste frumoasa si plina de romantism in care tot farmecul convorbirilor era ca o sunam cand ajungeam la ea la bloc si o luam cu “nu iesim si noi afara?”iar ea invariabil raspundea “ba da, in cat timp ajungi?”; iar eu de colo, “pai deschide usa”:D
    Si de atunci am schimbat fara gluma vreo….50 de mobile. Mai noi si mai vechi, mai rele si mai bune; dupa remuneratie si dupa buget. Iar acum am unul…fara bluetooth insa promit gropare ca daca imi dai mie premiul ( marile sperante), ma fac luntre si punte si i-l dau ei, ca doar ce a primit un LG cu taraie deshte si ar avea nevoie de un hands free la volan.

    Reply

  21. Groparu
    6, September, 2012 @ 8:13 am

    @ Bule Jade: tura asta facem “free for all”, deci daca ai romane de scris iti asumi riscul de a plictisi juriul sau de a ne face să râdem mai mult de 3 minute:)

    Reply

  22. aviatorul
    6, September, 2012 @ 4:26 pm

    A fost odata Chuck Norris. Si Chuck Norris era, se stie, invincibil. Pana si-a luat nievasta, care nievasta, satula de orele peste program ale sotului, ocupat sa fie invincibil, i-a luat un handsfree, sa poata vorbi in orice situatie la telefon cu consortul.
    Si handsfree-ul lui Chuck Norris era bine-inteles, si el, invincibil. Numai ca nu se potrivea cu aparatul auditiv, pe care eroul era nevoit sa-l poarte dupa ce a implinit varsta de 70 de ani.

    Reply

  23. florescul
    6, September, 2012 @ 8:21 pm

    Am facut o pauza mare de handsfree. Greu la volan ca ori risti amenzi ori pierzi apeluri importante. Sa va deslusesc de unde pauza: cu mai multa vreme in urma lucram la o firma unde vorbitul la mobil era un sacrilegiu. Cum fuseseram anuntati ca orice calificare om fi avand, salariile vor tinde spre minimum pe economie, imi cautam de lucru. O mica problema : pre-interviurile erau prin telefon si cum la postul unde imi doream sa fiu ales nu erau decat circa 140 de candidati, am “ouat” o solutie: handsfree. Zis si facut, adica mai usor de zis decat de facut pentru ca atunci costau cat un rinichi.
    Intruna din zilele urmatoare, fiind la locul de fumat, (inca fumam si era alt tabu acolo) primesc un apel: “Buna ziua, sunt y de la firma x”. Bucuros, am tras un fum enorm, am facut 2 pasi si o rotire la dreapta si m-am pomenit cu directorul de resurse umane in fata. Killer-ul locului. De uimire m-a luat sughitul ,plus ca probabil fumegam prin toate orificiile daruite de natura. Omul nu era anti fumat ci anti fumatori. “Buna ziua”, am reusit sa articulez convins ca voi impaca capra cu varza.
    “Cate tigari ai fumat azi?” a spumegat dom’director in timpul in care tipa ma intreaba in casca: “Cati ani aveti experienta in domeniu?”. Sapte ca sase mai poti bagui, dar sapte ca trei sau ca una…hai sa va vad. Ce mai tura- vura, postul nu l-am obtinut ca n-am putut sa raspund ca lumea la pre-interviu si nu si-au mai batut capul cu mine, de sanctiune nu am scapat ca… asijderea… .
    Acum, cum tot cresc amenzile, ar trebui sa o iau de la capat in relatia mea cu handsfree-ul.

    Reply

  24. Dragos
    7, September, 2012 @ 2:58 pm

    Eu am o patanie din aia naspa, de te face sa te simti in plus 😆
    Ma intorceam intr-o seara de la bere (ciudat cum cuvantul bere nu are forma de singular) , asta pe vremea cand nu venise inca RHCP in Romania, moment in care imi aduc aminte cu stupoare ca am uitat sa-mi beau toti banii si mi-au mai ramas si de taxi, sa nu merg toata noaptea ca centurionii romani, cu talpa. Scot telefonul din buzunar, selectez o firma de taxi din agenda (omul din greseli invata, mai bine sa ai de unde alege decat sa n-ai deloc), chem o masina si ma infintez in marginea drumului, sa astept. Ajunge si masina mea, urc frumusel in spate si, inainte sa inchid usa, ma si intreaba soferul, plictisit si fara sa se uite la mine: “Pana unde?”. “Pana acasa.” ii raspund si plecam. Tot fara sa ma bage prea mult in seama, intreaba “Ai auzit ca vor astia sa desfinteze pe Poli?”, referindu-se la Timisoara, caci acolo se petrecea treaba. Acum, eu nu prea sunt genul care sa stea de vorba cu taximetristii, de obicei afisez un zambet tamp pe fata si aprob tot ce zic ei, dar acum nu stiu cum se face ca ii fac jocul soferului. “Da, ma, ce marlani si astia cu FRFu lor” raspund eu, “dar las, ca nici noi, oltenii, nu stam mai bine”. Eu care stiu fotbal cum stie Claudiu Raducanu romana, reusesc sa mentin conversatia o buna parte din drum pana cand se intoarce soferul catre mine si-mi face semn catre casca din ureche. Vorbea la telefon. In clipa aia m-am simtit ca cel mai idiot om din lume, imi venea sa cobor din masina si sa merg pe jos pana acasa. I-am lasat si bacsis bun omului, de rusine ce mi-a fost.

    Reply

  25. Paula
    10, September, 2012 @ 8:50 pm

    Felicitari, Dragos 🙂

    Reply

  26. Dragos
    10, September, 2012 @ 9:47 pm

    Multumesc 🙂
    Sunt mandru sa castig un accesoriu Groparesc.
    Unul Hadenesc am deja, asa ca Zicu e urmatoarea tinta. Zicule, degeaba te feresti…

    Reply

  27. Dan Olteanu
    13, September, 2012 @ 8:25 am

    Ioi, domnule Gropare 🙂

    Reply