Vezi în text care blogger clujean s-a dus la ultimul concert al lui Cristi Minculescu cu Iris…

Aşadar: de ani de zile auzeam că “ăsta sigur e ultimul concert al lui Cristi, că ui, săracu de el, ce rău arată; şi ce i s-o umflat ficatul; zici că poartă marsupiu!” Şi de fiecare dată mergeam convins că gata, de la Cluj se duce direct la spital, şi apoi la morgă.

Asta din cauză că le bea. Io îi respect pe oamenii care le beau.

Ei: n-a fost să fie aşa, ţine-l Doamne de gurist fruntaş.

La Bonţida, lângă Cluj, are loc în fiecare an un palat princiar din ăla destul de OK neconservat, cu festival medieval şi tot felul. Şi acolo în curte se strâng tarabe cu papa şi cu beutură, şi oamenii asistă la tot felul de concerte. Bonţidenii sadea, după cum mi-au creat mie senzaţia, s-ar fi dus mai bucuroşi la un concert de mynele sau muzică din popor; dar fiindcă se petrecea la ei în sat ditamai festivalul, s-au mulţumit şi cu nişte Shukar Collective şi alţii, ce să facă şi ei.

Şi Groparu se pregăteşte să ajungă la concert de Iris la 9 seara; şi, inspirat ca de obicei, porneşte către Bonţida împreună cu alţi vreo 3000 de clujeni, bistriţeni, sălăjeni care doreau fix acelaşi lucru, acelaşi concert. Şi uite aşa ne-am găsit că într-o localitate cât o batistuţă se creează ditai ambuteiajul, cu nervi şi maşini care se bagă în faţă (bă, merţedesule argintiu cu număr CJ-nu-ştiu-cât-NIC: îmi menţin ce am spus în gând despre maică-ta!) şi parcări de parcă eram trupele germane care se retrăgeau în derută.

Am prins ultimele 2 beri calde fără alcool din Bonţida, şi m-am simţit fericit.

Publicul: rockeri cumsecade, corporatişti, îndrăgostiţi, multe mămici graviduţe şi chiar şi cu copiii de mânuţă. Copii adormiţi în braţele părinţilor, care nu se prea dau duşi (vezi, nievastă, că se poate? Aşa se fac preşedinţii!)

Şi apare Iris, bună seara, prieteni!

Şi încep să cânte.

Şi eu, un pic, încep să mă înfurii.

Iris cântă live, şi cântă bine live – tot respectul pentru asta. Dar mă simt neputincios pentru că ei cântă ca la nuntă, pentru că eu beau bere fără alcool şi pentru că clujenii mei ardeleni sunt foarte inerţi.

Şi nu ştiu dacă din cauza sonorizării (vuiau decibelii prin creneluri) nu aud eu că se cântă în public, sau din cauza inerţiei, dar publicul nu prea răspunde la chemările minculeşti. “Să vă văd mâinile-n aer!”, “Cântaţi cu noi!”, “Dacă ştiţi versurile vă invităm şi pe dvs!”… şi lumea bea, fumează, discută sau ascultă concertul căzută pe gânduri, gândindu-se la ziua de luni.

Şi Iris cântă multe piese de pe ultimele albume (oricare ar fi ele), şi nu se prea dedă la piesele consacrate; decât cu câteva excepţii. Aveţi mai jos filmarea youtubească cu tot concertul, mulţumesc userului cantafabule1.

Şi senzaţia că Iris nu se prea strofocă persistă. Cristi evită refrenele mai dificile, lasă publicul să cânte ariile cu octave mai înalte, mai bate din palme pe ritm, mulţumeşte neconvingător. Stau şi mă uit: cine e mai blazat, cântăreţul sau publicul?

Într-un final, apare momentul pe care îl aşteptam de multă vreme: discursul de adio (am înţeles că era al treilea sau al patrulea din ultimii ani). Şi ni se livrează un speech demisec, de complezenţă, un fel de mulţumesc celor ce mă cunoaşte. Lumea începe un pic să se mai dezlănţuie, să strige “Iris! Iris!”, şi Iris reapare şi mai cântă vreo două piese, şi apoi se cam duce de tot.

No. Păcat. Sunt convins că organizatorii au transpirat sânge ca să-i aducă pe Irişi la festival, iar publicul a venit vreo 50 de km prin foc, prin spăngi, prin glonţi, prin fum la concert – a doua zi era luni, zi lucrătoare, din câte ştiu.

Plec repede, să nu prind aglomeraţia aia turbată de final.

Oricum, dacă aş fi în locul lui Cristi Minculescu, aş purta numai tricouri cu mine.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 5 comments

  1. sigina Reply

    no, io am fost rupta de evenimente o saptamana si minculescu se retrage iar? oare poate sta departe de iris? 🙂

Leave a Comment

Your email address will not be published.