Două boarfe de la second-hand

Prima dată, intri în magazin când nu trece nimeni cunoscut prin zonă. Asta după ce ai scanat bine interiorul ca să nu dai de vreo cunoştinţă, să urmeze un moment penibil pentru amândoi.

Te plimbi printre rafturi, cu spatele la vitrină, să nu te identifice nimeni. Te mai uiţi în jur discret, pregătit să-ţi iei tălpăşiţa dacă apare vreun coleg.

Alegi, pui mâna pe materiale, eziţi, probezi cu scârbă. Încerci să faci în aşa fel încât să nu îţi atingă pielea – nu ştii ce boleşniţe pot purta. Într-un final, te hotărăşti la două perechi de cămăşi, vânzătoarea ţi le împachetează, nu e prea amabilă, ea, visul ei din tinereţe nu era să vândă ţoale într-un magazin second pentru 7 milioane pe lună. Asta e, viaţa e greu pentru toţi.

Fugi drept acasă: punga e transparentă, hainele nu au etichete, put a second, şi nu vrei să dai explicaţii mincinoase nimanui care te întreabă ce foşneşti în mână aşa preocupat.

În casă, arunci hainele în maşina de spălat, o setezi la 90 de grade cu prespălare, umpli la refuz compartimentul cu detergent şi balsam, să iasă naibii mirosul. După care te speli îndelung cu Domestos pe mână, îţi e un pic scârbă de tine, asta e, nu ai ajuns aşa cum sperai să fii în tinereţe, viaţa e greu pentru toţi.

Nu rezişti, şi mai bagi o tură hainele la 90 de grade. Dreq să o ia de ecologie şi de planetă şi efect de seră!

Scoţi hainele clătite de 5 ori (maximum cât poate maşina), le întinzi la uscat. Le laşi o zi. Să iasă putoarea definitiv.

Le calci, să arate bine. Le întinzi pe pat. Le admiri. Nu-s chiar aşa urâte, deşi tu ştii că le-ai luat de la second.

Observi o pată urâtă pe una din ele; la ailantă descoperi o deşirătură. Te plesneşti cu palma peste frunte: io pe care naiba dintre cămăşile astea o votez în turul 2 la prezidenţiale?

42 lovituri, dă-i și tu!