Din peri albi nu faci sită de mătase

Pentru că de ceva vreme capul meu arăta ca o domnişoară australiancă pe numele ei Merinos, m-am hotărât să mă duc la frizerie, mai ales că aşa mai şi economisesc nişte bani de şampon.

Înainte de a persista în această postare, trebuie să ştiţi că Groparu posedă un păr sârmos, ţepos şi încâlcit ca de negresă; şi o parte din acest păr se află pe însuşi capul său gropăresc. Când am părul mare, arăt ca Jackson 5: odată, nişte turişti japonezi m-au filmat şi au pus filmuleţul pe youtube cu numele “sasquatch de România”; filmuleţul a strâns aproape 90 de milioane de vizualizări înainte de a fi dat jos de guvernul american (care doreşte să păstreze secretul asupra acestei creaturi). Ca şi când asemănarea cu blana lui Bigfoot n-ar fi fost suficient, podoaba mea capilară mai şi desfată privitorul cu nişte nuanţe cu irizaţii destul de dubioase, zică că-i “subcoadă de păun”:

me

Aşadar, îmi duc culorile mele pastelate din coafură la o tanti frizeriţă. Trebuie să ştiţi că prefer frizeriţele, din cauză că atunci când eram copil aveam o doamnă tanti frizer care mă tot împungea cu piepţii în urechi atunci când mă tundea, fapt care mă umplea de o bucurie cum nu pot să vă descriu. Am încercat odată şi cu un nene frizer, dar să ştiţi că nu se prea compară senzaţiile; dimpotrivă.

Revenind, mi-am luat inima-n molari, am trecut pragul frizeriei şi mi-am ales-o pe cea mai unguroaică dintre doamnele în halat de dentist; pentru că de când am crescut mare s-a cam terminat cu frecatul de sâni pe chelie, mi-a rămas speranţa sinceră că măcar voi beneficia de o tunsoare cinstită. În acest scop, m-am instalat comod în scaunul frizeresc şi, înainte de a fi strangulat fără speranţă cu cearşaful ăla, am apucat să declar:
– Sărumâna, scurt, vă rog, cam 1 cm, că vreau să economisesc nişte bani de şampon.
– Sigur, zice doamna unguroaică.

Îmi pune ştreangul ca la ăia care se asfixiază în scopuri erotice, scoate Braunul cel clănţănitor şi-ncepe să cosească prin claia mea tropicală. La un moment dat, nu se mai poate abţine şi exclamă:
– Aveţi un păr foarte interesant.
– Da? zic eu, prefăcîndu-mă, cu mare artă, surprins.
– Da. Nu am mai văzut aşa ceva, zice ea.
– Ştiţi, este un păr special pe un cap cu nevoi speciale.
Iaca, altă “glumă de nerâs” marca Groparu.
– Deci eu văd aici patru nuanţe la dvs. în păr! se apucă tanti să despice firu-n patru.
– 4? Nu tri? (nutrii, patru! poate ştiţi bancu’, pe mine tot timpu’ mă distrează).
– 4, zice ea. Păi aveţi aşa: şaten…
– Asta se datorează ascendenţei mele dacice, zic. Dacii şi latinii aveau părul şaten, întrebaţi-l şi pe Suetoniu sau pe Macrobivs.
– ..roşcat…
– Asta din cauză că să n-aveţi încredere în mine; oamenii roşcaţi sunt periculoşi, cruzi, perfizi şi votează mereu cu schimbarea.
– …blond…
– Aici trebuie să vă mărturisesc că nu sunt mereu cel mai inteligent.
– …şi cărunt.
– Aoleo, zic. Am şi cărunt?
– Da, zice doamna.

Apoi face o pauză, timp în care ea se joacă cu foarfecele, eu mă întreb cum pot justifica ninsoarea din plete; că doară nu sunt chiar aşa bătrân, încă mă ţin bine! Ieri am urcat scările până la etajul I fără să gâfâi şi fără să fac pauză.
– Sunteţi însurat, aşa-i? mă întreabă doamna.
– Da, zic. Foarte însurat.
– Apăi de-aia, zice ea.

 

 

13 lovituri, dă-i și tu!