Despre cum se bea inainte

dsc07286.JPG

Asta vine de la nashu’ meu, care e un balzacian otzara mai mare ca nevasta-sa, care mie mi-e nasha, sh care amandoi n-or facut copii, ca asha s-or hotarat ei, sau ea, că intr-un cuplu femeia conduce, nu barbatu’, ca d-aia barbatii mai pun mana pe cate-un retevei sh le altoieshte pe unele femei sh cred ca asa preiau controlu’! (bullshit)

Deci il prind io pe nashu’ aptziguit, sh tocma cand mama me (care de fapt e-o doamna) zicea: ioaaaaai, mai copii, da’ cata bere ati loat! (erau numa vreo 90 de beri la vreo 3 guri insetate, intr-o sambata, la tzara). Sh ma traje deoparte, sh zice:

– Las-o tu pe mamă-ta-n pace, si zi mersi ca amu se poate! Ca tu stii cum era cand eram noi? Pe vremea noastra?

Mie mi-or placut mereu povestile alea din vremea pestelui de pe televizor sh telejurnalului cu stiri despre tovarashu’.

– E, zice nashu, fii antena: meream la padure – de unde corturi de stat peste weekend cu fetele! de unde! – patru-cinci baieti sh tat atatea fete (ca pa vremea noastra nu iereau homosexuali) cu o sticla de vin. Toti. Si era misto.

Normal ca era misto.

– P-orma, zice, ne-am loat biciclete. Deja eram mai cu tuleiele prin barba. Plecam cu doua sticle de vin, una pt noi, si una pentru fete, pe care o beam tot noi. Asa. Stii?

Stiam, ca inteleg perfect limba romana.

-Dupa aia, ‘ce nashu, plecam fiecare cuplu cu sticla lui de vin; sh am inceput sa ne insuram pe ici pe colo, sh sa stam peste noapte pe la foace de tabara.

Naspa, oameni insurati, toti laolalta, pipaindu-si nevestele pe supt paturi. Asa era pe vremea aia!

– P-orma, zice nashu’, am inceput sa ne lom Daaaaciiiiii 😀 tac-tu – Skoda 120 L, ca asa o fost el mereu, mai capos (da, tata e mai capos, sh sh io is capos!) sh-o vrut alta masina. Sh amu – aveam ditamai portbagaju! Sh-am inceput sa caram vinu’ cu damijenile. De 3 litre, de 5,… bidonashe… ce era pe vremea aia!

Asa era pe vremea aia.

– Sh-apa’ – ‘ce nashu’ – gata, ca s-or dezlantuit baierile, mai hinule. Loam damijana de 5 litre, plus bere, cat ducea portbagaju; sh mereu-mereu ramaneam fara combustibil pe sambata seara, sh dumineca meream in sat sa lom bere de la crajma satului – cu pile, cu ciubucuri, cu rugaminti in genunchi, cu tat ce puteam sh noi!

Da’ se descurcau, oamenii! Ca nashu-meu, balzacian cum e el, nu poate negocia ceva din care sa iasa in pierdere. Ca e iute la gura, sibian d-ala care pica mereu in 5 picioare, o fo’ sh shaf de sindicat pe vremea aia.

– S-apa – zice – mai chiraiau ele muierile, ca al meu iara n-o nimerit cortu asara decat la a patra incercare, sau iar o confundat nevestele, da’ cine le baga in seama?

Nimeni.

– Si-ntru-un final, zice nashu, o vint revolutia, sh din p*** ficat! ca deja eream batrani. Asha ca zic io, asa, impotriva lu mama-ta, care de fapt e-o doamna: cu vremile astea nu te mai intalneshti!

Nici io nu cred ca ma mai intalnesc, eventual pe vesnicele plaiuri ale vanatorii, la care, din cauza ca nu sunt populate cu nimfe cu sanii dezgoliti, nu prea ma grabesc sa ajung.

Sanatate!

3 lovituri, dă-i și tu!