Deci – foarte pe scurt, partea I

Joia trecută sara aflu si eu cu stupefacţie ca Visurât cu ilustra lui Denisucă sunt în vizită prin prăfuitul nostru târg de provincie. Aşa că – ţuşti cu ei la Twestival, care fusă organizat ca să asigure la oamenii şi femeile de pe planetă apă, lucru pe care noi oricum l-am asigurat, bând în exclusivitate bere. Dupe aia am plecat in Irish Pub, fostul Music Pub, deci local la care se papă surprinzător de bine (asupra acestui aspect voi mai reveni, din motive lesne). Deci Visu’ îi un moldovean d-ăla mega cumsecade, pe care simţi că îl cunoşti de vo 4 ore şi 800 de ani, de ai fost prin războaie împreună cu el, şi când te reîntâlneşti îţi continui discuţiile din acelaşi loc de unde rămăsaserăţi. Denisuca îi o scumpete de fată, râde fain şi cu poftă ca o pruncă şi face poze la orice, mai ales că o zis că vrea să scape Deva de şoareci, şparangheli şi scarabei, şi poza mea – aşa o zis ea – ajută. Alături de Crivăţ, mai fură prezenţi Gogonica, Căţaua, Alexis, Olteanu’.

Vineri sara – zi de mileshanit şi mordechait! Că or vinit oamenii. Deci da. Şi… numa’ un pic, să îmi alung negura… da-da-da! Deci nu ajunseră bine cu o oră întârziere, că ţârâie telefonul ziariştilor de la bord, că musai să transmită jaful de la Banca Transilvania, din frumosul cartier Mănăştur, jaf întâmplat cu 10 minute înainte şi la 4 minute distanţă de garsoniera mea mică, da’ ridică (io am avut alibi, că mă tot pupam cu sârbu’ la ora hold-up-ului). Şi prin urmare, Jeep-ul crivăţesc plin de viaipiuri blogosferice, la zbiciurile administrate de Mile, care vroia să ajungă înaintea Poliţiei, o ia pe contrasens, calcă linia dublă continuă pe varianta Zorilor-Mănăştur (pentru ne-clujeni – asta îi centura, bre!) şi după slalomul printre înjurături şi trimiteri la tot felul de rubedenii de-ale noastre aproape că se înfige într-o maşină albă, condusă de o vestă galbenă, supt un chipiu albastru, într-o după-amiază gri! Noi, verzi la feţe, îi spunem miliţianului roşu de furie că suntem de la Poliţie şi de la presă, NATO, SRI, şi mai ales OTV, şi ne facem de tot maro-ul. Şi suntem ameninţaţi cu exmatricularea din şoferie, şi noi ştim că acest lucru este perfect fezabil; plus că dacă eram în locul Poliţaiului, le suspendam permisurile tuturor aflaţi în maşină, nu numai şoferului, că ce pana mea, unde cred, măi, ăştia că ne aflăm, în democraţie?!?!?!

Jur că scriu mai multe mâine sau în seara asta, sau la anu’, deocamdată lăsaţi-mă să-mi văz de treburi, că mă aglomerează ca râia. Sau râia mă aglomerează ca trebile, că nij nu mai ştiu.

13 lovituri, dă-i și tu!