Deci, Delta, intr-o postare luuuunga

Se zice ca pentru a avea o viatza sanatoasa nu conteaza asa de mult ce mananci, cat conteaza ceea ce arde corpul; asa ca pe vapor in drum spre Delta am ars un pachet tigari si vreo 8-9 beri fara nici un fel de remuscare, pentru ca daca omu’ nu bea suficient in concediu, cand dreq sa bea? va zic tot eu: cand nu ai concediu!

Ziua Una.
Deci: spre Delta (spre Tulcea, se pronuntza ca Turcia) se pleaca dinspre Constanta, cu microbuz plin cu pui de gaina sh bobocei de ratza, sh tanti lelitze din sud, extrem de piparate la limba; sh daca esti Gropar milos sh multi-poliglot la limbi (dintre care nici macar romana io nu o vorbeshte corec), infiezi pe drum un cuplu de nemtzoici picate din cer sh inca unu’ de frantzuji pensionari. Care nu se prea omoara cu vorbit de limbi straine, sh nici macar de romana, care nu e limba straina! Sh dinspre Turciea spre Crisan, pe antebratul Sulina, se mere cu vaporetto.

21.JPG

Sh vreau sa va zic urmatoarea faza: geniul constructorilor navali romani se manifesta plenar pe nava Mehedinti, finca daca stai in cur sh te uiti la canale, vezi exact prin slotul ala liber dintre copastie sh balustrada, da’ numa daca ai bere in mana; io-te, in imagine, avetz un Gropar ganditor, care bea una din cele 9 (!) beri consumate apsolut fata moderatie in drum spre. Sh la ce se gandea Groparu cand se gandeam stand asa? Se gandea, in infinita lui intelepciune Dalai Lamica, la necazurile lumii, la bolile, problemele si provocarile inceputului de mileniu, sh la CUM MA DOARE PE MINE FIX CU 3 METRI IN SPATE DE ELE. Asta e.

dsc00243.JPG

Finca suntem romani cumsecade, pe nemtoaicele infiate le cazam la hotelul de 4 stele din satul Crisan, unde mergeam noi (pretz cazare: 30 lei camera pe noapte, da nu era hotel, era numa pansiune, da nij macar pensiune nu era, ca era la cineva acasa; de fapt nici la cineva acasa nu era, ca era acasa la maica-sa). Sh vorbim cu gazda, tanti Luci, sigur o stiti, toata lumea o stie pe d-na Luci din Delta; sh vorbind cu ea, ea ne da un nr de telefon a  lu’ alt Luci, de data asta nene sau domn, nu mai stiu, care erea ghid, cica. And a damn good one.

Culmea zilei. DECI CEVA MAI BUN EU SINCER NU CRED CA EXISTA. Desi pe lume s-au inventat gorgonzole, carne de vanaturi, pitulici in sos de gulii si rocheforturi, dar va decretez amu, oficial: ceva mai bun decat telemeaua de sibiu originala si CIORBA DE PESTE papata in Delta, nu exista. Tanti Luci ne-a asteptat cu o zama din inotatoare, măi copii, pentru care din pacate limba romana este muuuhuhult prea zgarcita, deci este indescriptibil de buna*.

Ziua Doo
Sh a doua zi plecam dis de dimineatza spre padurea Letea intr-o barcutza cu motorash – noi, doi romanci, doi frantzuji, doi nemtzoici si el, carmaciul. Pe canale. Am cautat Kanal D, sh nu l-am gasit. Asta e. In schimb am vazut alte canale, cel putin la fel de bestieale. Sh ghidu’ – care era un fel de barefoot bushman – o prins un sherpe, sh ne-am pozat cu el; sh ne-o cioplit o palarie din frunza de balta; sh ne-o orbit cu explicatii, pe care sa va vad io incercand sa le traducetz simultan in engleza sh franceza despre pasari gen

– stârc de baltă, stârc cenuşiu, stârc de noapte, stârc galben;
– chirichiţă;
– chiră de baltă;
– dumbrăviţă;
– ţigănuşi;
– avoazete;
– ciocîntorşi;
– pescăruşul pescar;
– pelican ş barză ş cormoran ş raţă ş gâscă ş bobocei sălbateci ş egrete (care e chiar decente, îs în manualele de clasa a 7-a);
– sitari;
– furtunar;
– cufundari;
– silvii;
– muscari, ş gata – plus jdemii de pejti, unii mai sturioni decât alţii.

Atâta am vorbit la limbi străine că şi in ziua de azi ma dor mainile. Da’ am vast padurea Letea. Sh cea mai tare faza din grindu’ letea – trecem pe langa un nene batranel el, asa, da’ destul de pescar de-al locului; si zice: Papiroshka, Papiroshka! Finca io stiu si foarte putina rusa, mai ales ca cand zicea imi facea semn cu mainile ca vrea tigari, scot Kenturile mele, sh il servesc; Spasiba, zice moshu, Pajaluska, zic io, sh ma fuljereaza: am votca la mine! Da’ o votca bei cu mine? Il intreb. Da, da, zice nenea, cu o sclipire mată de solz de stiuca in ochi, ca o părere; sh scoate Groparu votca loata anume pentru Delta, sh băi tata, cand o pune nenea la guritza sticloantza aia de Scandic, jur ca vreo 180 de mililitri din ea s-au dus bolborosind la vale, in gatleju’ mariei sale, lipoveanu’, de parca nu ar fi fost in sticla nici macar niciodata! In fatza unei asemenea dovezi de maiestrie, m-am resemnat, am pupat sh eu sticla care mirosea usurel a peste si a usturoi, sh am plecat ca orice ardelean de bun simtz, care stie ca performantele sale sub-notabile se vor rasfrange asupra intregii sale regiuni de provenientza.

Padurea Letea ni s-o parut boring, poate n-am vast noi ce trebia; da’ am vine inapoi pe neshte canale, mai tata, canale d-alea ca-n Vietnam, salbatece, oioioi! Si am facut bird-watching la pasarici, ghe mai mare dragu’! Va pun sh poze, va pun, mintenash.

Si cand plecam de-acolo, ne oprim in neshte locuri perfect anonime; sh scoate Luci, care deja era cel mai bun prekin de-al meu, plase de peste; sh scoate niscai stiuca sh somn, pe care l-am si cumparat de la el, vreo 6 kile de peste cu 24 de lei. Scump, scump, dincolo era mai ieftin!

Ziua trei

Am vazut Lacul Iacob, Lacul Cuibul Lebedei, sj inca nush ce ghioluri, pline-ochi de pasaret; am vazut vultur codalb, care daca se naraveaza creca cam poa sa radice Gropari la cer ca pe Niels Holgersson. Sh am mancat sh papura (!) – care e un aliment super 😀

Si cred ca mai fac update la ce am scris acilea, ca sigur am uitat o groaza de chestii, plus pozele, pe care amu nu le pot pune sus tatie.

_______________
* Ciorba de peste se remarca printr-o usoara senzatie de mâl, inundata aproape instantaneu de puternice, dar discrete intepaturi de otet ieftin, da’ bun. Legumele sunt mai putine ca pestii din chiuveta, dar au rol strepezitor si profund racoritor la mestecare. Ciorba se serveste scaldata de soare, asta daca e fierbinte, sh ea se serveste fierbinte; sh cand cari pe high speed linguri de zama la gura, uiti de paine, si transpiri ca intr-o mica sauna plina de chinezoaice micutze si care râd dintr-o piele curata. Pestele din zama se serveste intr-un bol aburind alaturat, si cu mana libera scormonesti printre pestii (care nu se uita la tine din simplul motiv ca is decapitati) caldurosi de acolo, despre care se zice ca daca ii prinzi ca sa-i faci ciorba de peste, nici macar nu se zbat in unditza. Paturile succesive de produse ihtiologice pelagice au rolul deloc secundar de a-ti induce o pofta sa scufunzi TOATA FATZA in zama, sh sa o sorbi cu nasul, gura, urechile, ochii, sprancenele, sa picure pe piept picuri de zama sh tu sa nu te lasi, sa iti contorsionezi capul si sa iti lingi picurii de ciorba de pe buric, si efectiv iti dai seama ca orice incercare de a lauda zama in afara de grohaieli porcine sh scrofuloase e sortita esecului. Nimic nu putea perfectiona avalansa de simturi drogate de ciorba decat – bineinteles – inca o portie de peste, da’ prajit, asezat alaturea, sh pentru care constati, frustrat, ca nu mai ai inca o mana, finca alelalte doo is ocupate; sh iti vine sa te descalti sh sa te servesti cu picioarele, ca un fachir, ca un cimpanezu pluridextru, sau picioro-dextru. Si cand descurajat de prima portie care curge pe duoden la vale ca caca prin vidanja de 200 CP Yamaha, iti umpli din nou farfuria cu ciorba din bol tinand polonicul intre dinti, iti dai seama ca piciorul lui Dumnezeu e acolo, mai, acolo, intre bratele tale, si il tii cu putere, si Dumnezeu nu are ce sa mai faca, finca e silit sa te desfete, finca tu esti Voievodul Polonicului!!! Si repeti figura cu umplutul farfuriei inca o data, inca o data, desi bolul are 400 mililitri, pana cand iti dai seama ca ai mancat in 15 minute UN KIL JUMATE DE ZAMA DE PESTE, basca vreo 3 bucati de somotei prajit plus 3 stiuci fierte in ciorba, si atunci, ca calare pe o mingiuca plina cu apa grea, iti dai seama ca nu te mai poti ridica de pe scau, pentru ca picioarele nu ti-au fost proiectate sa sustina atata greutate, si daca faci efort, digeri mai repede ciorba, sh tu vrei cu orice chip sa o tii inauntrul tau!!!! Si iti vine sa te rostogolesti la pamant, sa bufnesti surd de podea, si sa spui cu o voce stinsa “Doamne, daca vrei sa ma omori, fa-o acuma, ca jur ca nu-mi mai pasa de ce se intampla cu mine acum!”

Ca o reclama la Heineken: cum innobilezi apa verde, din smarcuri de Dunare? O FACI ZAMA DE PESTE! Ia uite-o:

dsc00668.JPG

13 lovituri, dă-i și tu!