De ce se îngraşă bărbaţii după căsătorie

Eram la munte, la o cabană, la masă cu un prekin căsătorit de curând. Când dau de asemenea exemplare masculine în primăvara vieții, primul meu reflex instinctiv este să le împărtășesc rapid din vasta mea experiență, să nu facă și ei aceleași greșeli ca mine.

– Fii atent, zic, fii foarte atent: în căsnicie nu mai este nevoie de motiv întemeiat ca să se lase cu scandal; violența conjugală e ceva la ordinea zilei, și ar fi mai bine să nu ripostezi, pentru că astea sunt în stare să stea supărate pe tine și 800 de ani.
– Am înțeles, zice el.

Își lua notițe pe telefon. Conștiincios – omu’ era îndrăgostit, no!

– Când cere cardul, continuu eu, i-l dai fără proteste, și nu comentezi dacă-ți cumpără chiloți roz, la reducere; nu comentezi, și gata! Dacă e furioasă, fă bine și cere-i voie să speli tu vasele și să faci curățenie în bucătărie, în timp ce ea face o baie cu suficientă spumă cât să înece cartierul. Lu’ mă-sa îi zici “mamă”; la prietenele ei nu te uiți decăt din lateral, în semn de respect – dar dacă se îngrașă vreuna, imediat să-i spui nevestei când rămâneți numai voi doi, să râdeți împreună. Apropos, cum stai cu mâncarea? Gătește?
– Mă, gătește de rupe aragazu’, zice proaspătul însurățel.
– Asta nu e bine, zic, ferește-te de această capcană, e un drum sigur spre pierzanie! Te-ai îngrășat?
– Vreo 4 kile în 2 luni, zice el.
– 4 kile în 2 luni, evaluez eu, gânditor; mă, zic, vezi că e cam mult
– Stiu, mă, zice el, deja-mi fac probleme serioase!
– Așa și trebuie, zic; să nu te lași învins! Tu ai o datorie sacră, de a-ți păstra masculinitatea intactă, liberă de lipide – mai puțin pe burtă, unde este obligatoriu să prezinți un abdomen bine definit, cu un cimpoi de la bere cât mai umflat; altfel mânia lui Dumnezeu te va bate așa de năpraznic, că nici nu-ți vei da seama ce te-a lovit!
– Mă, deci nici măcar nu pot să-mi mai dau jos verigheta de pe deget! zice el.
– Hmmm, zic; ia să văd!

Încearcă: verigheta omului era înțepenită ca o măsea; într-un final, verigheta iese – cu chiui, cu vai și cu o dâră de epidermă.

– Fuck, zic; semn rău. Prietene, ești gata; poți chema preotul, ești în ultima fază.
– Da? zice el. Ia încearcă să-ți dai tu jos verigheta!
– Nimic mai simpliu, pufnesc eu.

Și încerc.

Și mă chinui.

Și mă zbat, și transpir – sub privirea persiflantă a însurățelului.

La un moment dat chiar m-am rugat la Dumnezeu să-mi dea puterea zeului hipopotam – ca să pot să-mi scot verigheta, să-i arăt ce trebuie făcut și care sunt pericolele îngrășării după căsătorie.

Degeaba: verigheta era mai prinsă de deget ca o epavă de pe fundul mării.

Nievastă, dacă citești asta, află că ai câştigat. Din nou.

20 lovituri, dă-i și tu!