Cum se pierde aveonu’

Famelie mare: mamă, tată, doua prunce (între noi fie vorba: frumuşele şi deştepte, şi scumpe! imediat 5 şi imediat 2 ani). Explicat la prunce că pleacă în Spania, la palmieri, căldură, nisip, plajă; tortillas, paella, portocale. Pruncele bătut din palme, în extaz.

In Spania, famelia noastră trebe sa fie naşi – din informaţiile mele – a 7-a oară. Ei fac colecţie de fini. Tot e bine: alţii fac colecţie de dinţi de aur sau cartele de telefon.

Aeroportul ghe la Cluuuj.

– Paşapoartele micuţelor, zice Garcea de frontieră.
– Nu au, zice tatăl, sigur pe sine. Stai cuminte, le zice fetelor, imediat ajungem în Spania!
– Bun, paşapoartele dvs. în care sunt trecute micuţele.
– Păi nu avem decât numai buletinele, că suntem în UE, şi ajunge buletinul.
– Bun, nu puteţi pleca cu ele, cu fetiţele! zice Garcea de frontieră.
– Avem certificatele lor de naştere! zice tatăl, zice mama, în acelaşi glas subţire.
– Degeaba, dacă nu sunt trecute în paşaport nu puteţi trece, şi dvs nu aveţi paşaport.
– Dom’ne! Dom’ne! Stai puţin să ne-nţelegem. Dom’ne!
– Pare rău, vă rog să eliberaţi gazonul.

Urmează un dialog piperat, agitat. Încercări de înduplecări. Ce ţară de căcat, se exclamă în gura mare. Păi şi io ce să le spun la fini! Că imediat vă chem televiziunea pe cap, că ăsta-i abuz. Foarte bine, zice Garcea de frontieră, o să declarăm în direct că am prins o reţea de traficanţi de carne vie de prunce de imediat 5 şi imediat 2 ani. Că vă dau în gât că mi-aţi cerut şpagă! Că puteţi trece, dar vă înapoiază din aeroportul spaniol, tot dijaba. Că dom’ne, că-s fetele mele, sânge din sângele meu! Că nu se vede că fetiţele seamănă cu mine? se agită tatăl. Din fericire pentru ele, nu! mai zice Garcea de frontieră. Din fericire pentru ele, nu (mai zice Garcea de frontieră).

19 lovituri, dă-i și tu!