Cum luptă băncile împotriva crizei

Deci eu, Groparele, am rate, da? Da.

Şi din toate ratele mele, cea mai infectă şi mai nasoală e aia de la ING. Fincă e pe incă 28 de ani şi de fiecare dată tre’ să completez o foaie de vărsământ cu jdemii de detalii despre operaţiune, în loc să meri numa cu buletinu şi cu banii, şi basta.

Şi ce-mi place mie – au un câmp “Provenienţa banilor” în care tre’ să declari de unde ai tu, datornic pârlit, bani să dai băncii. Câmpul ăla se complectează pentru sume mai mari de 10.000 coco, să poată şi statu să afle când mai spală şi altcineva bani în afară de el.

Şi io nu mă pot abţine şi tot timpu’ completez câmpu ăla cu tot felu’ de năstruşnicii: provenienţa banilor – “din buzunarul meu”, “din portofelul meu”, “din salar”, “din economiile mele”, “de la casa de schimb valutar” sau chiar “operaţiuni licite” şi “am jefuit o bătrânică”. Şi mereu tantile alea îmi spun că nu trebuia să completez şi câmpul ăla, şi io le zâmbesc sardonic şi le zic că mă doare la su-braţ, că aşa înţeleg eu să fac afaceri cu banca, zâmbind în timp ce-s violat.

Dar în ziua aia mi s-o blocat cardul în bancomatul BT din pricina unor erori interne (se stricase bancomatul la maţe), şi am luat bani împrumut ca să plătesc rata. Şi am scris în câmpul “provenienţa banilor” următoarele: împrumut de la un prieten – e criză!!!

Tanti bancheriţă o loat foaia de vărsământ, n-o râs (io mă prăpădeam în sinea mea de cât pot fi de genial), şi o şters cu pixul fraza “e criză!!!” – restu’ o rămas intact.

ing-bank2

Ei. Aşa luptă băncile împotriva crizei.

38 lovituri, dă-i și tu!