Cum am gafat suprem la un botez unguresc

Week-end-ul ăsta dilatat am fost la mare (adică la Satu Mare) la socri, după care am mers la Bistriţa, la botezul băiatului naşilor de cununie, care sunt de etnie foarte ungurească; aproape maghiar de ungurească. Am fost singurii valahi din sală!

Amu tre’ să ştiţi că m-am educat înainte de botez să nu fac bancuri aiurea cu etnia în gura mare, că mi se pare de kko; oricum naşii i-au pus numele Botond ficiorului (să trăiască, să crească mare!), chestie care-l scapă de o groază de poante subţiri pe viitor, pentru că nici un banc cu ungurii nu începe cu “Se întâlneşte Botond cu Ion…” (plus de asta, chiar mi-aş dori să aflu nişte bancuri cu români spuse de unguri, în care românu’ pică de fazan, că prea ne dăm noi majoritarii cooli şi tari, păcat că numa-n bancuri – aşa că dacă ştiţi bancuri ungureşti cu românii, pls băgaţi comment, că tre’ să mai râd şi eu).

La botez or avut bucate alese, un vin mortal făcut după indicaţiile naşului (care e medic la sat, şi care pierde vreun miliard de lei noi pe an că nu ia bani de la nici un pacient, că-s săraci şi vai şi-amar; mai ia numa’ câte o legătură de pătrunjel de la ei, să nu-i jicnească); şi o pălincă din aia ungurească de-a lor din care nu m-or lăsat până nu am gustat, aracan de mine, majoritar euforic ce am devenit. Şi am vorbit cu fratele naşei, care e militar angajat în legiunea franceză (!), şi care mi-o zis nişte chestii foarte interesante. Dar, când i-am spus că, dacă vine nievasta să mă ducă acasă cu forţa, să mă ajute să o imobilizez, legionarul o zis că nu se bagă, că-i e frică de nievastă-mea, care e din Oaş, că ăştia umblă cu brişca în poşetă, şi femeile, şi bărbaţii; numa’ nievastă-mea nu are nevoie de şiş, că ea are cuţitul în priviri; şi că preferă să se lupte cu gherilele comuniste din Bolivia, în jungla plină de păianjeni şi vipere şi peşti candiru, decât să o contrazică pe o nievastă din Oaş, aviz amatorilor care vă îndrăgostiţi de vă ia Dumnezău minţile şi mai aveţi şi bloguri. Şi bă, ăsta chiar era bărbat feroce, că ui ce o făcut cu o biată păpuşă care sigur o zis ea odată un banc prost cu ungurii şi l-o supărat!

sacrificiu papusesc
Se pare că poanta era într-adevăr foarte, foarte slabă

N-aşa. La un moment dat, nievasta zice: bă! Ia du-te la maşină şi produ un plic, să punem la oameni nişte şpagă, că pătrunjel nu-i trebe la naşu’, că primeşte de la săteni. Şi eu mă duc la maşină în expediţie.

Amu tre’ să ştiţi o chestie: la o femeie, maşina e doar o poşetă mai mare; deci dezastru ce e în ea. Şi, după ce răscolesc eu prin toate artefactele din bord şi uşi şi pe bancheta din spate, dibuiesc un plic mic de mărţişor (!) în care strecor nişte bancnote şi mă întorc cu chef de sfadă la nievastă:
– Apăi tu muiere! zic.
– E!
– Păi tu nievastă, da’ ce-i în maşina aia a noastră, tu?
– Ce-i?
– Păi e dezastru! Facturi, bonuri de benzină, CD-uri, chestii de bebe, baterii, o lopată, Elodia…
– Ce treabă ai tu cu lopata! Dacă rămânem blocaţi în zăpadă, acuma în august! se oţărăşte ea.
– Păi tu nievastă… da’ auzi acilea! Mapa…

(Mapa cu actele maşinii)

– Ce-i cu ea?
– Tu, da’ mapa aia avea un pix, care nu mai e acolo… şi nu am cu ce scrie pe plic!
– Păi şi?
– Păi tu… da’ cu pixul ce-ai avut?

Şi, înainte să răspundă, mă pufneşte râsul de ce banc prost urma să zic. Şi continuu:

Da’ cu Iancu ce-aţi avut?

Şi pac! Fix în secunda aia DJ-ul o oprit muzica, să pună nişte ceardaş… şi jumate de populaţia de la botez or auzit referinţa la trecutul istoric dureros al poporului din care fac parte… şi o fost exact, da’ exact ca-n filmele alea de râzi la ele… nievasta o încremenit cu răspunsul în gât, io am simţit cum mă-nroşesc ca racu’, mă uit la (cum să le zic? Deci nuntaşii sunt la nuntă, dar noi, fiind la botez, le zic…) botezaşi, care n-or priceput ce-i cu atâta funaritate vadimească în discursul meu… plus că mai şi râdeam ca un nesimţit, deşi îmi cam pierise zâmbetul…

– E mortal vinul ăsta! le-am zis tuturor cu un gest larg, de prinţ valah, apoi am fugit repede la baie la femei, m-am baricadat înăuntru şi n-am mai ieşit afară numa’ după ce mi-o dat nievasta bip.

Apoi, de nevoie, am scris pe plic cu un creion dermatograf de femei.

9 lovituri, dă-i și tu!