Cum a fost în comisia de vot, de la un nicușordanez

Monday, 13 June 2016, 22:38 | Categoria : Guest post
Taguri : , ,

Am ajuns vineri dimineaţă cu trenul de noapte la cuşetă în Bucureşti. Gara de Nord şi agitaţia specifică mi-a indus un sentiment familiar… nu tocmai plăcut.

Am luat metroul (iar un miros familiar) şi am mers la gazdă mea, Mihaela, în sectorul 4.

De la 11 ne-am văzut cu Nicuşor Dan, la ultima ieşire publică înainte de finalul campaniei electorale. Am făcut poze, am împărţit fluturaşi, am luat pulsul trecatoriilor. Unii te ignorau, te lăsau cu mâna întinsă, alţii comentau, “toţi sunt hoţi”, şi câţiva, preferaţii noştrii, ziceau : “Da, îl ştiu pe Nicuşor, cu el votez”. Eram optimişti cu toţii.

Sâmbătă am trecut prin sediul USB, era o agitaţie şi o tensiune o tăiai cu cuţitul. Trebuiau sunaţi toţi cei înscrişi reprezentanţi pentru USB în secţiile de votare. Am sunat şi eu câţiva înscrişi. Doar 1 persoană pe care am sunat-o a zis nu mai poate veni. Alţii nu răspundeau la telefon. Cei care răspundeau erau pregătiţi, citiseră informaţiile primite pe e-mail, înţelegeau nu le putem oferi mâncare şi erau entuziasmaţi de experienţă care îi aştepta.

Erau 1250 de secţii de votare în tot Bucureştiul. fii reprezentant într-o secţie de vot înseamnă sacrifici până la 24 de ore din viaţă ta într-o sala de clasa alături de 8 necunoscuţi care probabil nu sunt prea fericiţi te aibă acolo. Da, nu aveam destui înscrişi pentru a fi reprezentanţi şi unii renunţau din motive personale. Nu e gaură în cer, se întâmplă şi cu reprezentanţii altor partide sau chiar preşedinţi de secţii de votare. Partidele şi cei de la BEC găsesc rapid înlocuitori care vin de multe ori doar pentru banii primiţi, şi nu din conştiinţa de a asigura corectitudinea alegerilor. Cum mi-a zis o cunoscută, mie ce îmi iese. Ergo, motivaţia lor find monetară, scopul e minimizarea efortului şi maximizarea venitului. La noi s-a mers pe ideea de calitate şi nu cantitate. fii reprezentant e o responsabilitate serioasă fiind necesară cunoaşterea procesului legal de votare şi numărare.

În secţia în care am fost erau câţiva reprezentanţi care veniseră doar pentru bani. Ei voiau plece cât mai repede şi muncească cât mai puţin dacă era posibil. Nu cunoşteau legea electorală şi erau foarte uşor de influenţat de preşedintele secţiei sau de cei maiexperimentaţi” membri ai secţiei. Un exemplu din secţia mea a fost semnarea proceselor verbale în alb. Adică din timpul zilei s-au întocmit procesele verbale şi s-au semnat de către toţi membrii secţiei. Motivul era ca terminăm mai repede seara după ce se închide secţia. Primul meu instinct a fost am încredere în preşedintele secţiei care ar trebui respecte procedura, răspunzând legal pentru neregului. Toată lumea a semnat procesul verbal în alb. Am semnat o tură, dar curând mi-am dat seama nu este în regulă. Am mers la preşedinte şi i-am zis eu nu semnez în alb ci doar la finalul numărătorii. S-a uitat la mine ciudat dar a zis ok. La sfârşit toată lumea a primit procese verbale semnate de toţi, în afară de mine, eu am primit nesemnate de nimeni. Dinte pentru dinte. La finalul numărătorii am dat procesele mele la toţi şi am semnat şi eu la toţi. A durat 5 minute în plus.

În şcoala cu clasele I-VIII unde era secţia de votare nu era săpun şi nici hârtie igenică la baie. Pe pereţii toaletei erau urme de degete mici maro. După câteva ore cineva s-a îndurat şi a adus un săpun lichid, probabil de acasă. Toţi aveau hârtie igenică sau şerveţele cu ei. Uitasem de acest obicei. M-am obişnuit cu viaţă de corporatist, fie săpun şi hârtie igenică la toaletă.

În secţia de vot eram împărţiţi pe listele cu străzi. Am avut “noroc” şi am prins o stradă cu cei mai mulţi alegători înscrişi. Cred cei care erau din cartier sau care au mai fost au ştiut care străzi sunt cu mai puţini înscrişi. Acei membri stăteau mai mult pe afară la ţigări. Îi deranja faptul fiind şcoală trebuiau iasă din clădire. Unii membri îndrumau alegătorii spre cabina de vot şi apoi îi ajutau nimerească urnă corectă pentru fiecare buletin de vot.

Marea majoritate a membrilor erau din cartier. Se cunoşteau cu colegii din celelalte secţii şi se salutau cu alegătorii. Unii, cei mai în vârstă, se vedea făceau asta de zeci de ani, probabil de când se organizează alegeri în România.

Atmosfera era prietenoasă, uneori de băşcălie. Pe la ora 8 au început vină pachetele. Fiecare partid trimitea la reprezentantul lor un pacheţel de mâncare. Asta a continuat toată ziua, cam de 3-4 ori. Pachetele erau cu sandvişuri, apă, sucuri, cafele, nesuri, dulciuri, energizante etc. Unii comparau ce au primit în pacheţel. Ziceai era Crăciunul şi mai făceau schimb de “cadouri” cei care erau prieteni. Nouă ni s-a zis nu putem primi mâncare de la partid. Are legătură cu legea electorală nu poţi îţi deduci cheltuielile cu mâncarea pe cheltuielile de campanie, nu se considere mită electorală probabil. Eu aveam sandvişuri făcute de acasă dar deabia dacă îmi era foame. Dormisem doar 3 ore în seară dinainte şi aveam şi de muncă. M-am împrietenit oarecum cu colegii de lângă mine, care erau şi ei mai tinerei şi la prima experienţă de genul acesta. Trebuia ai încredere în cineva, altfel erai singur, dacă nu aveai încredere, nici la baie nu puteai merge.

Alegătorii veneau pe valuri. De cele mai multe ori toată familia deodată, mama, tatăl şi copiii. Unii veneau şi cu vecinii în acelaşi timp. Atunci se aglomera în secţie. Aveam de lucru le verific buletinele, îi găsesc pe lista, lipesc autocolantele cu Votat.

La fiecare alegător trebuia îi fie scanat buletinul în sistem. Operatorul de calculator avea o tabletă cu care verifică buletinele. O dată introdus în sistem buletinul nu mai putea vota altundeva. Ocazional operatoarea de la tabletă ne zicea când un alegător de pe listele noastre vota în altă secţie. Îi făceam un semn pe lista şi nu mai putea vota la noi. Alegătorii erau oameni de toate felurile, îi citeai după vorba, după port, cum se zice. Unii erau surprinşi de cele 4 buletine de vot. Sector şi Primăria Generală.

La ora 9 seara s-a închis secţia. Deja lumea era obosită şi tensionată. Cei din PSD se tot uitau la ştiri pe tabletă. Erau sunaţi în mod constant şi informaţi asupra exit polurilor.

S-au curăţat mesele şi voaiu răstoarne urnele. Am insistat la preşedinta secţiei sigileze ştampilele de vot. Aceasta s-a împotrivit puţin, era nesigură şi obosită. Dar le-a băgat într-un plic şi le-a lipit cu scotch. Buletinele nefolosite fuseseră deja anulate. Le-au anulat în timpul zilei, tot câştige timp, termine mai repede. Au încălcat procedura, iar nu am făcut scandal. Ar fi trebuit fac atenţionări aproape la fiecare pas. Nu îmi stă în fire cert cu oamenii. Am avut de pierdut întotdeauna din cauza asta. descurc mai bine din spatele unei tastaturi decât faţă în faţă.

După ce s-au sigilat ştampilele, au răsturnat prima urnă pe mesele unite. Toţi membrii s-au pus în jurul grămezii şi au început facă grămezi. Cei de la PSD grămadă de PSD, eu am făcut grămadă de USB. Iară s-a încălcat procedura. Era instinctul de turmă, şi iară dorinţa tuturor de a termina cât mai repede. Am mai fost observator de 3 ori înainte de ziua asta. Tot timpul s-a făcut aşa, la grămadă. Procedura corectă e doar preşedintele secţiei, care e independent politic, ia fiecare buletin de vot şi îl arată tuturor şi îl pune în grămadă corectă. Era la piaţă, se strigă tare fiecare partid, 9 oameni în acelaşi timp, şi făceam schimb de buletine, PSD la PSD, USB la USB, etc. Unii se întrebau cine e USB-ul asta, nu auziseră de el, erau uimiţi. Cam pe când am terminat de pus pe grămezi, se află exit polurile o dădeau câştigătoare pe Clotilde de la USB. Atunci doamna de la PSD răbufneşte, ceva alegem străini, ne-ortodocşi, cum e ăla, care a ieşit preşedinte. Atunci cred în secţiile unde nu au fost reprezentanţi USB s-a dat semnalul de alarmă încerce scoată scorul. E doar o presupunere, dar după cum am văzut făcea doamna de la mine din secţie, e cel mai probabil. Eu încerc îmi păstrez sângele rece, fiu atent şi la grămadă mea şi la cea de la PSD. Nu am luat multe voturi în secţia asta. După PSD, erau cei de la PNL şi deabia USB-ul pe 3. S-a numărat fiecare grămadă de cel puţin 2 persoane. La sfârşit toţi ne-am aşezat şi am scris în procesele verbale cifrele finale. PV-ul meu nu era semnat de ceilalţi. L-am dat rapid la semnat la colegi. S-a deschis uşa şi cam toată lumea a dispărut. Am rămas cu preşedinta secţiei mergem la BEC. Am rămas singur ceilalţi s-au cărat, unii de bucurie au scăpat, alţii de ciuda. Iară nu s-a respectat procedura, trebuiau aleşi prin tragere la şorţ cei care merg cu preşedintele secţiei la BEC. S-a mers pe principiul cine vrea, şi doar eu am mai vrut. Cred mi-am făcut treaba cât de cât bine. Da, nu m-am luat la trântă cu toată secţia de vot se respecte litera legii, am preferat compromisul şi bunul simt.

Am învăţat o lecţie bună pentru alegerile următoare.

Guest post de Radu B., nicușordanist + clothildearmandist

2 lovituri pentru “Cum a fost în comisia de vot, de la un nicușordanez”

  1. 1Nemultumitu'

    Spiritul de gașcă a funcționat perfect în comisiile din centrele de votare. Întocmai ca în parlament și la fel ca în partide. În tara lui ” las’ ca merge si așa ” culegem ceea ce am semanat.ln orice domeniu ! De la educație la agricultură și de la mediu la cultura si industrie.

  2. 2om bun

    Am fost observator intr-o comuna in jud Valcea la prezidentiale. Daca nu eram acolo, lucrurile s-ar fi intamplat “la gramada” pentru ca in fiecare an tot asa a fost si a fost bine. Dar am pregatit din timp pe presedintele sectiei si totul s-a desfasurat in litera legii. 🙂

Scrie cu pipi pe zid

NOU! Acuma poți scrie cu fețe galbene!



Parteneri (da' nu de pat!)