Coptile, ai teme pentru mâine?

– Sărut mâna… ce mai faceți?
– Toate bune, mulțumesc.
– Gropărelu’ nostru cum se descurcă la afterschool? Mușcă copii de urechi? Vă stropește cu apă din toaletă? Sparge geamurile cu bocancii, ca acasă?


Dacă s-ar da medalii pentru din astea, fiu-meu ar fi campion pă sate. Cu statuie în timpul vieții

– Nuuu, nici vorbă! E cumințel, nu e agresiv, mai are momente când nu e atent, dar cred că e de la oboseală.
– Păi da… știți, îl trezim pe la 6:30 dimineața… și abia ajungem să îl luăm de la afterschool pe la 5 – 5 și ceva.
– Da, sărăcuțul stă, practic, în priză vreo 11 ore…
– Da, da… știți, de asta vroiam să discutăm un pic. Știți, noi am înțeles că aici, la afterschool, trebuie să facă și temele. Nu? Ca să nu mai iau copilul obosit la 8 seara și să stau cu el.
– Da, cum să nu!
– Păi… știți, de fiecare dată vine acasă și aflăm că are temă pentru a doua zi, dar nu și-a făcut-o la after school.
– Va de mine! Dar mereu îl întreb pe fiul dvs. dacă are teme.
– Și?
– Și mereu zice că nu are!
– Păi cum așa?
– Uite așa ne zice!
– Păi haideți să-l chemăm.

Îl smulgem cu greu, cu greu, din rândul copiilor care nu știu ce se jucau, care bea mai mult nisip, sau ceva de genul.
– Mă ficior… tu de ce nu-i zici niciodată lu’ teacher că ai teme ?
– …păi dacă nu am teme!
– Păi cum nu ai teme, că acasă facem în fiecare seară teme!
– Tati… doamna învățătoare zice că alea sunt teme pentru acasă, nu teme pentru afterschool!

7 lovituri, dă-i și tu!