Controlori de autobuz versus mămică

Sunday, 28 October 2012, 22:48 | Categoria : Ţara în care trăiţi
Taguri : , , , ,

Sau crocodili versus leoaică.

În fauna junglei urbane, rar poţi găsi o o specie mai detestată, urâtă şi înjurată ca şi controlorii de bilete sau, după denumirea ştiinţifică, boactării. Îmbrăcaţi în geci negre, indiferent de anotimp, îşi suie fizicul de camionagiu aruncând priviri furişate la pasageri, eventual îşi compostează biletele ca să adoarmă neliniştea celor din jur, şi imediat ce autobuzul se urneşte din staţie, îşi împlântă ecusoanele în burtă, mândri nevoie mare, de parcă lucrează la acceleratorul de particule de la Cern. Ferească Dumnezău să te prindă fără bilet, că te coboară din mijlocul de transport în comun şi apoi încep să te facă să te simţi mizerabil – dar numai dacă nu eşti şi tu malac, că atunci nu au chef.

***

O doamnă colegă mămică are doi băieţi, iar cel mai mititel, de 8 ani, s-a procopsit cu o frumuseţe de toxinfecţie alimentară, de toată noaptea numai o vomitat cu poftă componente din mâncarea de peste zi. Toată noaptea; iar a doua zi, dis-de-dimineaţă, mămica l-a luat degrabă să meargă la spităluţ, să-l examineze nenea doctoru’.

Pe lângă faptul că se simţea ca Mircea Geoană în noaptea în care a pierdut alegerile, micuţul mai avea un bai: nu putea merge pe maşină fără să i se facă rău. Aşa că mămica nu a avut de ales şi l-a îmbarcat în troleu, chiar dacă exista riscul ca pruncul să vomite peste toţi oamenii muncii – şi mai ales peste şofer, care merita un tratament special. Pentru a evita asemenea exprimări regurgitante, mămica s-a înarmat cu vreo 16 pungi colectoare – să fie, maică.

La spital, ca de obicei – i-or dat nişte hapuri şi un şut în pempărs, că e OK, are doar nevoie de repaus. Şi mămica s-a suit înapoi cu copilul galben ca o coală A4 să meargă înapoi acasă, în frumosul Mănăştur. În timp ce naviga în troleu, tot încerca să sune la cooperativă, să le spună că întârzie; dar nimeni nu avea chef să răspundă, că era luni dimineaţa.

Şi, în timp ce mămica era stresată, după o noapte nedormită, cu un prunc livid şi un telefon la care nu răspunde nimeni, apar ei, puşcaşii marini ai biletelor, lorzii abonamentelor, voievozii troleelor. Care încep să ia la purecat publicul călător, până ajung la mămică.
– Biletele sau abonamentele la control, zice boactărul.
– Poftiţi, zice mămica, după ce s-a scobit în poşeta ei cu 16 pungi de vomitat, unele nefolosite.
– Şi băiatul?
– Băiatul nu are, zice mămica.
– Câţi ani are?

Aici, mămica ar fi putut să mintă, chiar dacă era pentru o cauză nobilă; dar, ca să nu o bată Doamne-Doamne, a spus cinstit:
– 8 ani.
– Atunci trebuie să aibă bilet sau abonament, zice controlorul.
– Dom’ne, nu are; că am încercat să-i fac, şi din cauza unei caşaloate de la biroul de abonamente nu i-am mai făcut.

Colega mersese odată să-i facă abonament, dar caşaloata îi spusese că îi trebuie carnetul de elev. A revenit cu carnetul de elev (pe care-l păstra învăţătoarea, că ăştia mici pierd carnetele, ceva de speriat), dar caşaloata refuzase, din nou, după ce stătuseră la o coadă cât Someşu’: carnetul nu era vizat, ştampilat şi semnat. Degeaba a încercat mămica să-i explice că nu e vina ei, că nu are nici o intenţie să fure statul român şi regia autonomă de transport, pruncul e acolo, în faţa ei, e copilul ei – caşaloata nu a vrut să înţeleagă limbajul articulat, şi gata, că ea nu înţelege decât baleneză: carnetul trebuie vizat, semnat şi ştampilat.
– Carnetul trebuie vizat, semnat şi ştampilat, spune controlorul.
– Dom’ne, venim de la spital, nu am dormit toată noaptea, ăsta micu’ – uită-te la el! – vomită încontinuu de 14 ore; m-am grăbit să fug cu el când am văzut troleu’ în staţie, trebuie să ajung la serviciu, nu am avut vreme să aştept următorul.
– Copilul trebuie să aibă bilet sau abonament.
– Dom’ne, nu are!

Controlorul se îndepărtează – în acel moment, tot troleibuzul se uita la colegă ca la un palmier în Groenlanda – cu empatie, simpatie şi (pensionarii) cu discopatie. Boactărul merge până în fund şi revine cu colegul lui: doi malaci ameninţători cu moace de gropari ucraineni.
– Arată-ne biletul sau abonamentul pentru copil (deja crocodilii o luau la per tu).
– Dom’ne, nu înţelegi că nu am? Că e bolnav? Că nu am apucat să cumpărăm de dimineaţă? Că toată noaptea o vomitat?
– Copilul trebuie să aibă bilet sau abonament.
– Ştiu, da’ nu are… am zis deja… caşaloata… carnetu’…
– Să cobori la prima staţie, zic crocodilii.

În momentul acela, mămica a simţit ce simte un Toro Bravo furios, din comuna Pamplona, España.

Tu cui zici să coboare, măi cărăbuş?

– UNDE SĂ COBOR???? TU NU VEZI CE BOLNAV E ĂSTA MICU’? NU VEZI CĂ ABIA SE MAI ŢINE PE SCAUN??? DA’ NU VĂ ESTE RUŞINE, MĂI?????
– Coboară la prima staţie!

Vociferau şi se aplecau ameninţător, doi crocodili pe o mămică. Dar nu ştiau cu cine au de-a face!
– Auzi! Ştii ceva? Io am abonament, io nu cobor nicăieri. Dacă vrei să-l cobori tu pe ăsta micu, n-ai decât. Uite aici, îţi dau şi punga de vomitat, să ai cu tine, să nu te împroaşte cu zămuri din burtică.

Şi scoate mămica punga, în timp ce tot troleul se uita la ei ca la un dialog Vadim-Oana Zăvoranu-mama Oanei Zăvoranu-Moculeasca.

Şi boactării rămân blocaţi; pentru că, pentru controlori, un singur lucru pe lumea asta este mai rău decât un călător cu bilet, şi anume un copil fără bilet care vomită de 14 ore.

Şi, în tăcerea mormântală care se lăsase odată cu sosirea în staţie a troleului, boactării au coborât, învinşi şi umiliţi, cu codiţa între picioare, tăcuţi ca o conservă de şprot. Şi când au pus piciorul pe asfalt, le-a mai venit inima la loc, şi troleul a auzit cum ziceau în gura mare, să audă şi mămica – “ASTA-I NEBUNĂ”, sintagmă urmată de nişte înjurături cât se poate de căprăreşti; după care s-au grăbit să elibereze gazonu’.

Sursele mele îmi confirmă că nimeni din troleu nu a mai avut apoi curaj să se mai uite la mămică.

30 de lovituri pentru “Controlori de autobuz versus mămică”

  1. 1alioja

    >))))))

    bah, ce amintiri mi-ai trezit

    scriu repede sa nu uit >)))))

    cat despre mamica, trebuia sa se faca ca le scapa o punga din aia cu voma in cap la chialberii aia dupa ce au coborat

  2. 2ioana

    Ole! 😈

  3. 3karmapolice

    UI LAV MAMICA

  4. 4dongabone

    Asta-mi aduce aminte de niste amintiri de pelin din armata. Cine erau aia care ne frecau pe noi, astia cu 10 clase plus profesionala sau 12 clase plus aceeasi profesionala? Niste analfabeti care nu iesisera din satele lor decat sa-si ia buletinul din orasele resedinta de judet la 14 ani impliniti. Marele pacat al Romaniei nu il constituie secretarele si soferii din ministere care conduc orice guvern intermediind spaga, sau clasa politica, ori orice altceva de genul acesta. Romania este tinuta cu capul sub apa de o armata intreaga de purtatori de ecusoane si, mai important, de stampile. Cu un ecuson poti sa controlezi si sa iei spaga pe chefereu, in constructii, in acte contabile, in metrologie, gunoi, curatenie, carne, peste, alimentatie, calitatea aerului, etc, etc, etc… Cu o stampila poti sa dai aviz de hazna, de la biserica, de la circa financiara, in instalatii electrice, sanitare, in demolari si constructii, etc…
    De regula, purtatorii acestor ecusoane si stampile sunt alesi pe principiul ” multa minte nu se cere, sa fii prost, sa ai putere”. Astia sunt furnizorii pusculitelor de tot soiul din Romanica.
    Ce sa-i explici unui bou ca asta ca, uneori, in cazuri de forta majora, cum e cazul de mai sus, mai inchizi ochii, mai gandesti si cu creierii tai, mai faci o exceptie… Care creieri?
    Mai stau un pic prin Spania 😉

  5. 5dan28

    Gropare mai sunt bocteri pe troleie in cluj ? am crezut ca au disparut, dar se pare ca aceeasi uniforma au ca acum 10-20 de ani.

  6. 6Cazare`

    niste animale .. ma asteptam sa nu aiba doamna bileta dar cand am citit si am vazut ca statul Roman sta in banii unui bilet pentru un copil de 8 ani am ramas uimit . Numai prostie mitocanie si nesimtire , controlorii c*****i.

  7. 7finch

    @dongabone
    Mi-ai starnit amintiri capraresti. Dupa facultate ma prezint la biroul de recrutare cu un prieten bun si vechi ca un vin din ala invechit (liceu si facultate facute impreuna) si cerem amandoi sa mergem in armata sa scapam de obligatie. Aproape ca le era mila ofiterilor alora de atitudinea aia plina de responsabilitate iresponsabila. Si am ajuns in armata, la Caracal, bine ca sunteti voi destepti! Am fost 64 de habauci dornici sa termine cu obligatiile. Pentru vreo 6 saptamani am avut instructori niste sergenti angajati, cu 10-12 clase la baza, de care erau foarte mandru ei sergentii. Au incercat ei sa frece dovleacul, ridichea de toamna, ma rog, legumele de sezon (era octombrie ’96) unor habauci filfizoni cu unghiera si pila de inghii in bagaj. Cat a fost cald a mers treaba, mai faceam si noi niscai miscare, ne-am mai tonifiat nitel cu harnasamentul ala in spinare, am executat ordinele intocmai, simteam ca ne face bine nitica ordine si deciuplina, dupa ani de program inversat zi-noapte si cafea cu kilu si de atarnat pin cluburi pana la 5 dimineata. Ce mandri erau cei trei sergenti ce instruiau cele trei plutoane de TR-isti din compania aia fara rost de speciali din unitatea 01 si 2 la puterea 8 de langa gara. Aveau pe mana pentru prima data in viata lor 64 de cica “smecheri” din aia cu facultate. Si chiar se credeau stapani pe situatie, comandanti de plutoane.

    Asta pana cand a venit frigul si ploaia de noiembrie, dar dupa alegerile din acel an, cand s-a facut un noroi…. Din momentul ala s-a rupt firul, uite asa brusc am decis toti 64 intr-o buna dimineata mohorata ca nu mai executam taras si mars si alte cacaturi din astea de oameni mari ce se simt Rambo din lipsa de ocupatie. Bietii sergenti s-au infuriat initial, in timp ce noi ne uitam cum se condenseaza apa pe vestoanele de postav. Dupa ce a vazut ca urla de prost, al nostru s-a cumintit si a luat-o incet, cu hopa-hopa, ca hai baieti sa nu prostim tocmai acuma. In linistea aia in care puteam auzi picaturile cum se condenseaza, un camarad zice: “dom’ sergent, azi nu putem sa executam ordinele domne, nu vedeti ca e apa in punctul ala triplu? E un fenomen rar si periculos, vreti sa avem probleme cu armele pe urma?” Am inceput sa radem in hohote, numai sergentul privind a prost la noi fara sa inteleaga nimic. A urmat o discutie cu termeni din termodinamica, condensare si presiuni de saturatie, sergentul intelegand ca e ciuca glumelor si a incercat sa incheie intr-o nota fara cusur: bai, pana acum ati fost baieti cuminti si ati executat ordinele, ce e cu voi de va comportati asa IRESPONSABIL?

    A primit raspunsul:

    “Bai nea sergentule, ia nu te mai agita in pulile noastre si stai la locul tau, ca nu e destinul tau sa-ti bati pula de 21 de oameni care au fiecare mai multa vacanta decat ai tu carte. Am facut miscare cat a fost cald, du-te-n bostan de pacalici cu ordinele tale de mos Teaca, nu speli tu uniformele astea si nu le usuci pana maine. Iresponsabil esti tu ca-ti inchipui ca poti sa tavalesti prin noroi niste oameni care te-au respectat si au executat ordineletale de agramat semiliterat, suntem aici doar pentru ca vrem sa ne indeplinim o obligatie, nu ca sa te simti tu cu pula mare. Vezi ca vin tragerile in poligon si tare mi-e teama ca o sa fii luat in vreo 21 de catari, asa de control, sa vedem ce precizie au gioarsele astea de AKM-uri tavalite ca dracu. Tare mi-e teama ca o sa-ti petreci restul vietii fara picioare, daca scapi cu viata. Nu mai bine stam cu totii linistiti si ne facem ca ne jucam de-a armata pe caluti de lemn inca vreo 4 luni de acuma incolo si suntem si prieteni?

    Din momentul ala a fost cel mai bun prieten al nostru. Am baut impreuna, am mancat impreuna, am jucat fotbal prin ianuarie cand a dat caldura (da, in 1997 au fost 18-20 grade pe la sfarsit de ianuarie). Boierie!
    Ne-a parat capitanilor comandanti de plutoane ca refuzam sa executam ordinele si discursul s-a repetat pe un ton respectuos, la modul ca intentia noastra a TR-istilor este sa evitam situatii jenante in care un ofiter sa urle la niste soldati carora nu are ce sa le faca, pierzandu-si credibilitatea in fata trupetilor din incinta. Mult mai productiv ar fi sa nu fie date ordine de neexecutat, gen taras prin noroi si alte prostii, ca nu se face. Bai, stii ca a avut efect? Nu am primit un culcat in noroi sau pe ud toata armata. Ne-am jucat misto de tot, cu cartuse de manevra, chiar exercitii de razboi pentru copii mari cu jucarii periculoase, dar fara murdareala si idiotenii. In fiecare seara eram cu uniformele cel mult prafuite. Pe zapada a fost demential, am facut manevre, ne-am jucat ca niste copii, apoi am incins focuri cu ciulini si iarba uscata. Nu cred ca va puteti inchipui ce gust are o conserva de porc de Cicalex Alexandria (cred ca nu mai exista acuma asa ceva) incalzita la foc de culini pe un ger de -10 grade, dupa o zi de alergare si tragere.

  8. 8chien

    @ finch
    Nu imi place atitudinea fata de sergentii cu “10-12 clase la baza”, care au fost numiti sa va instruiasca. As fi curios daca la fel te-ai comporta si cu un instructor auto care are doar liceul si pe care culmea ,chiar tu il platesti sa te invete sa conduci.Daca afara ar ploua sau ar fi ceata,ai refuza sa conduci doar pentru ca nu trebuie sa ajungi ca Schumacher? Sau l-ai calca cu masina “in poligon”?

  9. 9dorina

    apreciez modul profesionist în care ai reuşit să eviţi cacofonia “ca şi controlorii” 🙄

  10. 10Groparu

    @ dongabone: pfuay, ma, ej in Espana? Acolo, la Toros Bravos?
    @ finch: ce ma ‘nervezi, ma, ce comentariu fain ai scris! Asta o zice unu’ care o fugit de armata ca Usain Bolt.

  11. 11Mihaela Curea

    Timpul trece, ei rămân la fel de nesimțiți.

  12. 12Gabitza

    Pfuaaai, am citit cu sufletul la gura, de-abia asteptam la sfarsit sa vad cum le-a vomat copilu’ pe bombeu la nesimtiti, sau macar sa fi aruncat mamica dupa ei cu punga, ceva…

  13. 13marie jeanne

    Sunt rude cu aia care mi-au cerut certificatul de deces cand ma duceam la inmormantarea bunicului, duminica, cu toate casele de bilete inchise ( pe vremea biletelor). Dar si-acum e la fel, cand nu esti in stare de altceva, te faci controlor, hingher sau politist de proximitate.

  14. 14mixy

    @finch, parcă-ai sărit din cărţile lui Sven Hassel direct pe blogul gropăresc :))
    @chien, nu contează clasele bolovanului atâta timp cât rămâne bolovan

  15. 15Hammer

    mno, cam tot ashe un giolgau de la Muzeul Satului din Sibiu care s-a trezit sa-l apostrofeze urat (cu tonul ala de sibian sfatos si detinator al adevarului absolut) pe banditul meu de sase ani pentru ca luase doua fragute ratacite in iarba dintre exponate…sa vezi tu mamica moroshanca intrata in berserker mode, ditai Dumbrava zguduita de bangul sonic …lumea medicala inca se mai intreaba cum i s-a facut lobotomie giolgaului fara urme de incizie! Iar restul ingrijitorilor aprobau vehement tot ce enuntza mamica, da de nu-i ia si pe ei la casapit:-)
    Noi, baietii din familie, ne uitam zambind compatimitori catre giolgaul lichefiat: “mnoah, n-ai avut de lucru? pentru doua fragutze? tzi-o trebuit??” Bineinteles, l-am dojenit si pe copilas, ca nu e frumos sa saracesti muzeul de fructele alea naturale, chiar daca ai lasat la casa o suma care acoperea tot necesarul de capsuni pentru doi ani:-).

  16. 16dia

    Mama…daca era in Ploiesti ii dadeau jandarmii jos pe controlori din oftobuz, pt. ca asa se fac controalele in Ploiesti, dar i-am vazut foarte omenosi pe jandarmi si-i ajuta pe oameni daca au probleme in oftobuz

  17. 17Toma Necredinciosu

    Acuma, nu ca vreau eu sa mictionez in contra curentului dezbaterii, dar nu e asa ca e fain in Germanika, cea apreciata si data exemplu de tot romanul? Sau la Suedia, Norvegia, Danemarkia?
    Pai acolo legea nu e tocmeala si daca la regulamentul de impartit abonamente RATC la scolari scrie ca abonamentul se elibereaza pe baza de carnet de scolar, pai mamicilor nemtoaice/daneze/alte blonde nevopsite nici nu le trece printre creieri sa mearga la gheseft fara carnet. Adica cu unul fara viza, stampila si alte alea.
    C-asa-i romanu. E suparat ca legea nu se aplica, da-i si mai suparat cind i se aplica taman lui.

    No, somn usor! Sa va tuce-un puisor! 🙄

  18. 18Toma Necredinciosu

    Uitai sa va spui!
    Prin tarile astea “civilizate”, o mamica ce-si tiraste pruncul bolnav prin RATC cam risca sa dea cu subsemnata pe la Protectia Copilului. Acolo daca o vad boactarii e foarte posibil sa o astepte ambulanta, politia si serviciile sociale la prima statie.
    Deci, mai reflectati daca cu adevarat vreti UE. 😀

  19. 19Groparu

    @ Toma: How about that: Danemarca, o mamica musulmana cu copil cam la fel de mare ca cel degraba vomitator din postare se suie in autobuz cu abonamentul sotului, acoperind poza ciobaneste cu pălmuţa. Soferul nu comenteaza si ea avanseaza liniştită catre mijlocul autobuzului de parca era in moscheea de femei din Islamabad.
    Cat despre ailanta, cu Protectia Copilului,adevar graiesti!

  20. 20Toma Necredinciosu

    @ Groparu, Am inteles. Te faci ca nu intelegi diferenta intre blonda originala si cea vopsita.
    Tot e bine ca ai inteles-o pe ailanta.

  21. 21bleagaradu

    Doar ce m am intalnit si eu cu spaima biletelor ieri.Se apropie frumos cu replica lor de inceput la care o intorc ca voi cobori la urmatoarea. (chiar acolo trebuia sa cobor)
    Desigur mi se prezinta situatia ca tre sa platesc o amenda de 50 de ron. Dar eu baiat bun ce sunt, nu umblu cu buletinul la mine. Iar cand veni vorba de bani aveam o bancnota de 50 de ron si una de 3 lei, bineinteles ca am scos 3 lei. Am coborat frumos din tramvai insotiti de ei si cam asta a fost.
    Las si eu un link aici 😛
    http://groparu.ro/controlori-de-autobuz-versus-mamica/#comments

  22. 22dongabone

    @ Groparu: da, nenica, sunt mandru contribuabil la regatul spaniol de vreo 7 anisori; sper la cat mai multi 😉 ;
    @ finch: ( ca era cat pe-aci sa-ti spun Dennis, ca si mie imi place serialu…l) mi-ai dat o idee sa inaugurez un serial la mine pe blog, cu amintiri din armata, ca am o tona de tone de cacaturi de-alea de povestit.
    Cat despre subiectul articolului groparesc eu cred in continuare ca romanul trebuie sa invete o data pentru totdeauna sa IA ATITUDINE. In orice si oriunde. Daca tu stii, ca cetatean, ca legea impusa de societate sau cea a bunului simt sunt de partea ta, ia atitudine! Tipa, striga, misca mass-media, scrie, nu te lasa prada acelui nenorocit ” Asta e!…”, care ne-a insotit in istoria noastra cea milenara. ❗

  23. 23dongabone

    @ Groparu: ca uitai sa intreb. Ce sunt aia Toros Bravos? Ca n-am auzit… 😛

  24. 24Groparu Nemernic

    @ dongabone: true penultimul comentariu.
    Toros Bravos is aia de care am fugit io in Castellon, asa cum o sa se vada intr-o postare viitoare. Din aia de ii cumpara peniile si le dau drumul pe strada, sa fuga dupa turisti, in timp ce ei halesc, beau si se uita cum mai pica un american in coarnele unui taur cat un ghibol.

  25. 25dongabone

    @ Groparul nemernic: aaaaaaaa, los locos! Inteleg 😈

  26. 26krossfire

    Trecand peste pustiul “inarmat” cu cina din seara precedenta, am si eu o intrebare: de ce-mi deschide articolul despre Halloween in interfata de mobil :P? (stiu, nu e o intrebare buna…am si una cu pisici, dar mai tarziu).

  27. 27ilia

    @finch ba sa stii ca mai exista cicalex :))

  28. 28Anonymous

    da, frumos stil de povestit, n-am ce zice! eu asi asemana-o pe mamicuta cu chuck norris calare pe acel taur din poza ta!

  29. 29eu

    asta-i tare de tot! : “în acel moment, tot troleibuzul se uita la colegă ca la un palmier în Groenlanda – cu empatie, simpatie şi (pensionarii) cu discopatie.”

Trackbacks

  1. 1. Links – 29.10.2012 -- fulgerica's blog

Scrie cu pipi pe zid

NOU! Acuma poți scrie cu fețe galbene!



Parteneri (da' nu de pat!)