Circuitul mărţişorului în natură

Subsemnatul Groparu declar următoarele: în data de vineri, 1 Martie, numitul Greuceanu, naşul gropăresc, mi-a dat un telefon ca să ne vedem la o ciorbă, întrucât venise cu treabă mare prin Cluj.

La întâlnire, i-am înmânat numitului Greuceanu trei mărţişoare în formă de vază cu un model în formă de “S” pe ea, cu flori uscate: unul pentru onor Greucica, naşa mea, şi două pentru onor fetele sale – Greuceea şi Greuceia.

Luat pe nepregătite de mărţişoarele inopinate, naşul Greuceanu a rămas descumpănit preţ de o onanosecundă; apoi s-a scormonit îndelung prin buzunare, de unde a scos un mărţişor – pentru nievasta gropărească. Mie mi părut foarte cunoscut mărţişorul respectiv; drept pentru care l-am întrebat de la obraz:
– Mă… nu cumva ăsta vi l-am dat eu anul trecut de mărţişor? Şi amu mi-l dai mie înapoi? Pentru că l-ai găsit în geaca pe care o porţi tu de 1 Martie? (naşul meu are câte o geacă pentru fiecare zi din an; da; pe care o poartă cu acelaşi tricou)
– Fine! Dar cum poţi să zici tu aşa ceva! Eu niciodată… (urma să-mi toarne un discurs înpestriţat ca o coadă de păun pregătit de parada gay a carnavalului de la Rio)
– OK! Scuză-mă, m-a luat mintea pe dinainte.

Apoi am halit o zamă (de fapt, o supică de pui) şi el ne-am dus fiecare în treaba sa.

În weekend am plecat la Sibiu; unde acelaşi onor naşul meu m-a chemat la o tradiţională fasolică la ceaun. M-am dus; dar el tocmai plecase cu fetiţele sale (Greuceea şi Greuceia) şi cu hinul Nelu să le cumpere peruşi la fetiţe, că ei aşa fac sâmbăta, îşi cumpără peruşi. Am intrat cu Gropărelul în casa lui, unde am dat şi de finuţa mea Harci Cotcodăcitoarea, căreia i-am şi înmânat un mărţişor pe loc; şi, văzînd nedumerirea şi lacrimile din ochii naşei mele, imediat am întrebat-o:
– V-o dat Greuceanu mărţişoarele de la mine ieri, aşa-i? Pe care i le-am dat când am mâncat supica de pui?
– Ce mărţişoare???
– Cum, nu vi le-o dat??? Nesimţitu’! Să vezi ce-i fac!
– Ba ne-o dat nişte mărţişoare; da’ o zis că-s din partea lui, nu din partea ta.
– Din alea cu vază cu un ornament în formă de “S” pe ea? Cu flori uscate?
– Exact, zice naşa.
– Nesimţitu’! Să vezi ce-i fac!

Şi am început să nutresc gânduri de răzbunare.

Într-un târziu, apare gaşca de la cumpărat de peruşi. Înainte să sar la beregata naşului, mă trage deoparte hinul Nelu:
– Bă Gropare, dă-mi nişte mărţişoare, că n-am să le dau la naşa şi la cele două fete, Greuceea şi Greuceia!
– Bă, zic; e nasol, că nu mai am decât două; dar îi poţi cere nevestei tale Haci Cotcopăcitoarea să-ţi dea mărţişorul pe care i l-am dat eu ei!
– Wow! M-ai salvat! Muiere, adă-mi repede mărţişorul pe care l-ai primit de la Groparu!

Harci Cotcodăcitoarea s-a dus repede, a adus mărţişorul, iar Nelu, hinul, a dăruit cele trei mărţişoare naşei şi celor două fetiţe – Greuceea şi Greuceia.

Am mai stat un pic pe acolo, mai o fasolică, mai o discuţie,  iar când Gropărelu’ a dat semne de somn, semn că trebuia să mergem acasă, am luat-o pe naşa mea deoparte şi i-am zis de la obraz:
– Tu naşe! N-ai să-mi dai, te rog eu frumos, trei mărţişoare? Că după-masă plec în vizită la neamuri şi nu am mărţişoare le să dau!

15 lovituri, dă-i și tu!