Cel mai scump salam din lume

O ardeleancă este trimisă de cooperativă în delegație în Ploiești sau Pitești (pentru noi, ardelenii, nu e nici o diferență între ele, la fel cum pentru Lenny Kravitz Bucharest e la fel cu Budapest).

Ajunge fata mai pe seară, se cazează la hotel, face un duș… deschide laptopul să repete pentru prezentarea de a doua zi… și numa aude că-ncepe, frate: bum-bum-zdrang-zdrang! Bumți-bumți, să trăiască nașa mare, mai iritant ca o reclamă la farmacia inimii.

Joi seara, muzică la maxim, ca la botez.

Ardeleanca, no, ca omu’, se ia și coboară la recepție:
– Ce-i cu zgomotul ăsta infernal? Ce se-ntâmplă cu țara asta?
– Nuntă! zice recepționista.
– Nuntă? JOI SARA???
– Păi da.
– Da’ cine face nuntă joi sara???
– Păi oricine! Că e-n funcție de salam.

Acuma trebuie să știți ceva despre ardeleni: toți se dau loviți când trec munții. Toți, da’ toți, zici că-i trimiți în zonă infestată cu ebola; și abia așteaptă să le zică tuturor că or fost la mitici, și ce greu a fost, ce înapoiați sunt ăia, ce fain e în Ardeal! Ardealu-i occident, să mor io! Noi suntem mai superiori!

Și tipa nu s-o putut abține, că nici nu cred c-o-ncercat:
– Salam? Ce Dumnezeu, nu aveți salam acilea, în tot Sudul ăsta al vostru? Când găsești salam peste tot, la Kerfur, Kofland, chiar și la Mega Image? Așa înapoiați sunteți???

Tanti de la recepție s-a uitat la ardeleancă luuuung, ca la o picată din Cluj; apoi i-a spus, cu sictir de nivel 9000:
– Florin Salam. Numai joia asta a putut veni la nuntă.

10 lovituri, dă-i și tu!