Feriţi-vă de mine când sunt anti-personal

Să eliminăm băbuța cu leușteanul, că vine Untold la Cluj

Umblam prin centru la amiază prin Cluj, pe căldura asta de behăi ca o oaie marocană, că am și rămas fără tălpi la sandalele mele cu șosete prin asfaltul fierbinte; eram după o întâlnire cu bloggerul Daniel Rus, posesorul site-ului omonim, că am o treabă misterioasă cu dânsul.

Și, cum veneam eu așa, preocupat să nu iau amendă de la Poliția Modei care stipulează clar că nu ai ce căuta cu cămașă cu mânecă scurtă în societate, chiar dacă afară sunt 8000 de grade Kelvin, deodată se urcă pe trotuar, lângă mine, Poliția Locală aflată-ntr-un Logan.

Prevăzător din fire, scot telefonul, pentru că Nostradamus mă anunțase că urmează o scenetă. (more…)

4 lovituri, dă-i și tu!

Dragi români din Italia, ați fost răzbunați de un clujean

Ăsta e una din momentele alea în care mi-e ciudă că nu am filmat scena. Și că nu știu mai bine italiană. Da, e vorba tot de un șofer.


Nu de ăsta, dar tot de un bizon de trafic (sursă foto: Panfi)

Mno, duminică ne plimbam prin centrul Clujului, că o fost ceva târg de cărți și am mers să-i luăm Gropărelului o enciclopedie despre dinozauri: copilul trebuie să învețe de mic despre Ion Iliescu. (more…)

5 lovituri, dă-i și tu!

Iei un om la ocazie, salvezi o lume

După cum probabil știți, Groparu ia aproape mereu oameni la ocazie când merge singur în mașină, ca să ajute universul și să i se ierte păcate; uneori pățăște chestii faine (încă aștept să se întâmple), alteori, cu femei cu miros de gorgonzola iadului, nu prea.

Mno.

Și, plecat la Sibiu pentru nunta celui mai îndărătnic burlac convins metalist rocker satanist care există pe planetă (să vedeți numa’ cum șio agățat nașii, mori de râs; las’ că citiți voi) (more…)

8 lovituri, dă-i și tu!

Proiectiile Usturoi 12-18 februarie: București, Botoșani, Brașov, Zalau

Săptămâna cinematografică ce a început în 12 februarie va mirosi a usturoi în următoarele orașe, în ordine analfabetică:

Bucuresti, Hollywood Multiplex:
Sâmbătă-duminică: 11:45, 18:30, luni-joi : 18:30 (pentru rezervări – aici).

Iași, Cinema Republica:
Zilnic, de la 19:00.

Brasov, Cinema One:
– sâmbătă 22:30
– duminică ora 13:00
– luni, marți: 12:15, 19:00
– miercuri, joi: 12:15, 15:00

Zalău: sala Dialoguri Europene a Centrului de Cultură şi Artă
marţi, miercuri şi joi, de la orele 15.00 şi 18.00. Intrarea este 10 lei.

Freiburg, Germania, la Koki-Freiburg Kino! (dați click, că io nu mă descurc cu donerstaguri și zamstaguri, Doamne, iartă-mă), google translate zice ca

Sambata, 02/13/2016 21:30
Duminica, 02.14.2016 19:30
Joi, 02/18/2016 21:30
Sambata, 02/20/2016 21:45

De vinerea viitoare intrăm în cinema Palace, Oradea, cu subsemnatul prezent la Q&A vineri seara. Asta înseamnă că îi voi putea bârfi cu voi pe toți ceilalți membri ai echipei, dacă ei nu sunt de față!

Joia asta, în 18 februarie, ora 18.00, la hotel Hilton Oradea, voi fi prezent, alături de domnul Petre Florin Manole, membru Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, la conferința “Discriminarea nu e ereditara”, organizată de Cultură în Miscare. Detalii pe www.culturainmiscare.ro, prin grația domnului Flavius Bunoiu. Vom vorbi acolo de ce nu este bine să discriminezi romi, țigani, evrei, sirieni și bloggeri.

USTUROI GERMAN CHAPTERS 54 - Copy

6 lovituri, dă-i și tu!

Si? V-ati distrat bine de minivacanta?

Pentru că am avut foarte mult de lucru în minivacanța asta, am decis (adică nievasta a decis) să stăm frumușel acăsică și să ne vedem de ale noastre.

Pentru cei dintre voi care nu aveți copii, dar știți mai bine ca noi cum să ni-i creștem, asta se traduce prin 24h/zi suflat în ciorba Prințișorului și făcut în așa fel încât să-i fie lui bine. Așadar, când tati nu a stat în genunchi cu el câte 4 ore ca să ne jucăm cu mașinuțele, au fost: (more…)

9 lovituri, dă-i și tu!

Cum era să mă bat în Mănăștur pentru un loc de parcare

Aflat cu ceva treabă în Mănăștur – zona aia bună, de pe Plopilor, nu partea cu jungla africană – îmi parchez mașina preț de o oră după ce în prealabil am investigat cu foarte mare atenție terenul: știam că băștinașii de aici nu sunt dintre cei mai primitori dintre români. Aleg o alee perfect liniștită și parchez mașinuca pe trotuar, în loc nemarcat, lângă alta deja parcată acolo: era relativ OK, trecea câte o mașină pe oră, orice mămică cu cărucior avea perfectă vizibilitate să ocolească mașina în siguranță (le cer, totuși, scuze în gând dacă le-am inoportunat), mai degrabă aș fi luat amendă pentru parcare ilegală decât aș fi supărat vreun indigen, toate bune! Mănășturul dormea, era ora prânzului, oamenii plecați la serviciu.

Revin după o oră: o mașină de pițipoancă condusă de un adolescent slab ca iarba se chinuia să parcheze la milimetru de mașina mea, ca să-mi blocheze accesul pe partea șoferului. Ștergătorul atârna, inert și desprins, pesemne cineva făcuse exces de zel în a-l ridica ca să mă-nvețe pe mine minte!

Îmi ridic mâinile a exasperare: ficiorașul imediat dă în față și așteaptă să plec, dar cuminte, fără să iasă din mașină. Stau să văd dacă iese la făcut scandal, dar pesemne făcuse un pic de căcuță pe el de emoție.

Repar ștergătorul – eram prea zen ca să mă apuc de scandaluri – și planific să las geamul jos și să-l întreb ce mai face când trec pe lângă el.

Și se dezlănțujie jihadul.

Tati de ficioraș vine spre mine, amenințător, și începe să mă certe că de ce am parcat pe locul lui. Direct, fără introducere, fără bună ziua. Chestie pe care eu, dacă aș avea 55 de ani, aș face-o cu un ton mai împăciuitor, pentru că 1. oameni suntem; 2. diferența de 20 de ani dintre noi doi era cam în avantajul meu; 3. era, totuși, doar un loc de parcare nemarcat, pe un trotuar, nu pe locul cuiva.

Și mă ia la per tu, și îi atrag atenția că eu îi iau cu dumneavoastră; ”și ce-i, sunt mai bătrân ca tine!” Reușesc, totuși, să nu-l scot din dvs. până la final.

Îi cer să-mi arate unde scrie că e locul lui de parcare. Ia foc și îi crește tensiunea de zici că-i pușcă ochii cu sânge! Doară toată lumea știe că e locul lui de parcare! Și dacă mai parchez acolo, o să mă blocheze de nu o să mai plec de acolo veci! Și îi spun că dacă face asta, voi chema Poliția să-l amendeze.

Că s-o chem! Că toată lumea știe că el are patru (!) mașini, și că una o parchează în garaj, dar nu poate de a mea, și pe cealaltă o parchează fix pe locul ocupat de a mea! Și că el acuma nu-și poate parca mașina în garaj! Păi hai că vi-o parchez eu, dacă nu sunteți în stare.

Că eu unde locuiesc? (mai urma să mă-ntrebe ce meserie are tata) Că să parchez acolo unde stau eu cum vreau!

Și îi spun că bine, am înțeles, nu vreau să deranjez pe nimeni, nu voi mai parca acolo; dar eu, când cineva parchează pe locul meu, îl rog frumos și civilizat să nu o mai facă, într-o primă etapă, și oamenii înțeleg românește. Dar îmi dau seama, pe măsură ce discuția degenerează și omul vorbește la 20 de cm de mine de parcă ar vrea să mă pupe pe gură, că de fapt se urmărește nu convingerea mea, ci câștigarea disputei cu orice preț. Cu surle. Golănește. În văzul vecinilor. Alungarea mea cu coada între picioare. De asta aproape că mă atingea, agresiv, cu degetul arătător. De asta se apropia amenințător de mine în mod repetat. De asta arunca persiflări din bardă: cine sunt eu, un Neica Nimeni, să-i iau eu lui, clujean veritabil, locul de parcare? Și aud și cuvântul ”vinitură”, și alte grozăvii fără nici o legătură cu faptul că-mi desprinseseră ștergătorul pentru că parcasem pe locul nimănui. În mare, strategia aia nașpa folosită de oricine care știe că, de fapt, nu are dreptate, dar încearcă să te copleșească cu debitul verbal și de asta scuipă 1000 de idei pe secundă pentru ca tu să nu mai ai ocazia să îi demontezi unul câte unul argumentele trase de păr, cum ar fi faptul că el, clujean, are drepturi câștigate de pe vremea daco-geților. Practic, întreaga dezbatere devine o răgeală de măgar care poate zbiera cu mulți decibeli, oricât de calm mă încăpățânez eu să rămân.

Și toate bune și frumoase până când aud cuvântul pulă. Dublat cu momentul în care domnișoara de fiu-su, căruia-i puteam fi tătic fără probleme, mă somează ”du-te, , acasă!” Bă? Păi atunci mă hotărăsc să pun punct scandalului cât pot eu de abrupt: intru în mașină, scot telefonul și încep să-i filmez.

Ar fi trebuit să fac asta mai devreme, ar fi ieșit un filmuleț delicios. Urmăriți, vă rog, fâstâceala personajelor, care devin, dintr-o dată, brusc interesate de contul lor de Facebook.

Pentru că – nu? – așa rezolvă bărbații adevărați conflictele în ziua de azi.

22 lovituri, dă-i și tu!

Nu există-n lumea asta mamă ca a mea

– Alo! Gropare?
– Da, mămică!
– Ce faci?
– Uite, mic-dejunesc!
– Fii atent!

Gropăresei nu-i place să o lălăie, ci trece direct la subiect; practic, este femeia lucrului direct spus. Eu nu-i puteam spune să mă lase să-mi mănânc micul dejun tocmai din pricina asta; plus că şi părea mai stresată decât o găină de baterie. (more…)

13 lovituri, dă-i și tu!