Blogger fiind, sticle de vin spărgeam
În frumoasa săptămână care tocmai s-a încheiat, părinţii gropăreşti mă anunţă că doresc să-şi petreacă weekendul cu tânara mea familie. La ce vin bun are Gropăroiu, asemenea intenţii pur şi simplu nu se negociază.
Pentru a-i trata pe născătorii de Gropar şi cu altceva decât pită şi sare Cristal, vineri am trecut pragul unui hipermarşeu cu nume de personaj mitologic din târgul nostru de provincie.
Tradiţia cere ca, la intrarea în orice hipermarşeu, Groparu să meargă glonţ la raionul de pescuială, unde să cântărească lansete în mâini de parcă-i obsedat. Preţ de câteva minute, mintea sa de blogger face un declic şi Groparu se visează că face surf pe un plaur, la Sulina, în trântă voinicească cu somni de pe vremea lui Carol al II-lea. Spre imensa lui surprindere, însă, Groparu descoperă că raionul de unelte de pescuit nu mai exista, fapt confirmat şi de un angajat. Sictir, îşi zise Groparu, la ce preţuri aveau nici nu mă mir; să ceri 10 lei pe un momitor fără cârlige e moarte curată, aviz celorlalte hipermarşeuri.
Aşadar încep raliul printre rafturi: într-o efuziune cumpărăţionistă, îndes în coş cel mai scump peşte, cea mai fină brânză, cel mai scump vin alb care merge bine cu peştele.
Apoi mă podideşte un aer de zgârcenie hidoasă şi-mi zic: ia hai să nu sparg chiar un miliard de lei! Hai să vedem la ce putem renunţa.
La peşte – nu se poate, Gropăroiu e oltean, mă spintecă dacă nu haleşte peşte.
Brânză trebuie să rămână, Gropăroaia e din Poplaca, din Sibiu, mioare, oi… niet.
Vin! Dă-l dracu’, Doamne iartă-mă, zic, oricum aduce tata, nu trebe musai vin de fiţe.
=================================================================================
(Nievastă-mea zice că de aici ar fi trebuit să încep postarea).
=================================================================================
Mă întorc înapoi la raionul de vinuri.
Scot vinul din coş, îl las pe raft şi fac patru paşi şi încă o jumătate de pas.
În spatele meu, sticla abandonată comite sinucidere de indignare: pică jos de pe raft (sau face cratered – Quake players will understand that!) Şi se sparge în ţăndări şi în stropi galbeni de vin alb care merge bine cu peştele.
Tot magazinul încremeneşte!!!! Oamenii se holbează la mine ca la un pinguin.
Mă pufneşte râsul: na, Gropare, te-ai apucat să faci economie. Amu plăteşte sticla asta spartă şi apăi mai cumpără încă una!
Apare o tanti angajată.
– Săru-mâna, zic, am spart o glajă, cum procedăm?
Doamne dispare. Apare un nene.
– Bună ziua, zic; io, io am fost.
Aud o şoaptă: e blogger, se răzbună pe magazin că au desfiinţat raionul de undiţe.
Omul culege cu dibăcie de pe jos eticheta vinului spart şi pleacă fără să zică nici o vocală. Nici nu mă bagă în seamă.
Eu rămân prost locului, supus opropriului general, înfruntînd priviri maliţioase.
Apare un nene de la pază:
– Io! zic. Io l-am spart. Cum se procedează?
– Păi va trebui să-l plătiţi, zice.
– Aşa este însăşi viaţa, zic.
– Haideţi cu mine, zice.
Badiguardul ia o sticlă identică de pe raft şi mergem împreună la casă, mă bagă în faţă, plătesc vinul, apoi îmi dă mie sticla.
– Păi ce fac cu vinul? întreb.
– Îl beţi acasă! zice.
– Aha! zic io.
L-am băgat în coş şi mi-am văzut mai departe de cumpărături, apoi am ajuns acasă.
Unde vinul s-a băut.
Nu se poate! Nici in Romania nici in alta parte, situatia e foarte ciudata! 😯
Acum nu te poate invinui nimeni ca ai vrut sa bei sticla aia de vin. Practic a venit singura dupa tine. Obligat-fortat.
– Aşa este însăşi viaţa, zic.
Te-au iertat fiindca ai fost baiat bun si nu te-ai dat pierdut ;). Oricum le trec la pierderi.
Unde? Pe planeta asta? Când vreodată???? Păcăliciosule care ești… 😆
no, bloggeri-bloggeri, da’ brana-i pe bani! Vinu’ insa…pe ochi de blogger 😈
branza, nu brana 😳
De-aia-mi place sa-mi recunosc low-classu’ si sa beau bere 🙂
Aia macar o iei cu lada si te stii intr-o parte :))
mda… mişto la Cluuuj 🙂 data viitoare sparge cele mai bune vinuri!
Deci păcăliciosule! Căci tu eşti şi te mai afli încă în Postul lu’ Paştele. Şi deci nu pui guriţa gropărească pe alcool, fie el şi gratis!
:)) dupa ce am citit articolul cu sufletul al gura, zic sa ma uit la data “1 aprilie”, ai fi vrut tu sa ti se intample asa =))
că bine zice Ionut, eu credeam că e postare de azi 💡
@ toata cititorimea: a fost pe bune, mo! Serios. Azi e 2 aprilie, deci nu mint mai mult ca de obicei.
Dar pentru ca Dumnezeu nu doarme, eu tin post; deci altii decat mine s-au delectat cu un vin bun din Cipru.
Tot i bine. Măcar nu ai plătit aiurea, ai rămas cu sticla. După câte am auzit eu cică dacă spargi ceva într-un “hipermarşeu” , îl plăteşti fără a primi produsul.
fara a fi blogger vestit, mie soarta mi-a oferit o situatie asemanatoare. la sarbatorile iernii trecute, din mai multe sticle de vin puse pe banda aia care merge inspre locul unde lasi banii, una si-a gasit sa cada pe gresia proaspat stearsa de o vrednica femeie. totul bine si frumos, intreb si eu la casa cum facem, mi se raspunde politicos ca nu-i nicio problema, ca accidente din astea sunt inerente si ca nu o voi plati. dau sa plec din magazin cu o sticla de vin in minus fata de socotelile mele, dar o domnisoara a fost insa de alta parere, mi-a spus ca bonul meu, de la casa x, e fericitul castigator al unui bax de 6 sticle de vin, perfect identic cu ala imprastiat pe jos…
io ma-ntorceam si mai spargeam vreo 2-3 + apa minerala, nijte after shave
gropare, vorbesti serios ca e din poplaca? ce numar de casa? nu suntem noi vecini cumva? 🙂
Ce mai face Remus?
“da’ lasă-l mă Remus că îi peștele lui!”…. :))))))))
daca spargi un produs de pe raft ( sticla de vin in cazul de fata ) si produsul e sub un plafon de pret X, nu, nu l platesti.
Lidl/Penny/Billa, au aceeasi politica.
Vorbesc foarte serios.
Evident, face exceptie plafonul de pret ( nu stiu care i acesta ) si intentia, bineinteles.
Nu te poti duce sa iei sticla si sa dai cu ea de pamant, dar se presupune ca sticla respectiva nu a fost corect pusa pe raft de alt client sau de un angajat.
Camerele de supraveghere ofera rar fidelitatea necesara pentru a determina cine e de vina.
Intr un magazin de 2000 de metri patrati e greu sa nu ai pierderi, trebuie sa fiti de acord.
In plus, am vazut cu ochii mei cum cineva a spart o sticla de vin rosu, la Lidl Sebes. Un nene in slapi si pantalon de stofa, jegos ca dracu`…dar cu numere de Germania la masina. Dupa ce a spart sticla si a fost luat in vizor de agentul de paza, a chemat seful de magazin si am auzit discutia: “in Germania daca scap ceva din mana IN MAGAZIN, nu trebuie sa platesc”.
Corect, asa a si fost. “Scuzati ne, agentul e nou si nu stie”.
Poate i cineva pe aici care lucreaza in hypermarket si ne confirma? 😀
Nu pe’ ii genul meu sa imi scuip parerea pe blogu’ altuia. De data asta insa tre sa iti zic ca am pait-o si io in Kaufland si nu oriunde ci in Manastur. Au fost la fel de amabili, doar ca am primit un raspuns sub un minut. Nu mi-a fost plasata o alta sticla ce n-o vroiam ca am luat-o singur. Inca ceva, obligatoriu. Vinul nu se asoeteaza niciodata, reper NICIODATA, cu culoarea carmii din farfurie, ci cu sexul companiei. Deci daca mai gusti peste alaturi de Dna. Groparu, fa bine si ia vin rosu!
:))))))))