Bărbații se orientează greu în spații închise. Partea I

Știți faza aia cu bărbații care se orientează foarte bine în spații deschise, pe câmpuri, pe șosele, și pot citi harta imediat? În schimb nu găsesc niciodată nimic în casă? Asta pentru că, în timp ce noi umblam să răpunem dinozaurii pentru gulaș, femeile rămâneau să deretice prin peșteră (în timp ce ne bârfeau cu poftă, firește)? O știți? Deci fiți atenți aci:

Primim prima gașcă de musafiri de când ne-am mutat din Florești. Evident – prieteni din Florești.

Țin să vă menționez faptul că nici acum, la 6 luni de la marea mutare din Florești, nu mă descurc prin casă. Îmi caut chiloții prin sertarul cu tacâmuri – și problema este că mi-i și găsesc. Dar pe atunci eram și mai dezastru, vă dați seama.

No, și intră musafirii, nievasta pleacă nu știu unde, rămâne să le torn la oameni un pahar de oarece, în semn de bun venit. Băi, și mă apuc să deschid sertare și uși, să caut paharele, și nimic, mă, numa’ polonice și farfurii! Și nu le puteam turna pălincă la oameni în polonic, că terminam seara, chemam ambulanțele.

În disperare de cauză, mă-ntorc către iubita soție a lui Chelcheșoz, se știe el care e:
– Tu Maria… hai puțin până la bucătărie. Auzi: dacă tu ai locui aici, unde ai pune paharele de vin?

S-o uitat preț de 1.3 secunde în dulapul suspendat:
– Aici.

Băi! Acolo erau, ești nebun, femeile astea gândesc la fel, simțesc la fel, se vede că au toate aceeași stră-străbunică, e adevărat ce scrie-n Biblie, vă zic io!
IMG_7590

7 lovituri, dă-i și tu!