Asadar, Tiganiada 2012. Partea 1

S-a petrecut. Am ajuns cu bine, nu am păţit nimic.

E, pe dracu n-am păţit! Am păţit nişte chestii halucinante: Ţiganiada asta parcă e de la an la an mai nebună; şi noi, în loc să ne maturizăm, ca oamenii, suntem parcă din ce în ce mai proşti.

Să o luăm cu începutul: joi am ieşit la (una din rarele) beri cu colegii – care beri s-au prelungit nepermis de mult; prin urmare, nu am mai apucat să fac măcar vreo 4 cd-uri cu muzică ţigănească în noaptea de dinainte, să avem cu ce oripila maneliştii din Sibiu. Dimineaţa m-am trezit târziu, iar din cauză că nievasta şi Gropărelul sunt la soacră-mea nu am găsit nimic prin casă. Bă, nimic-nimic, zici că eram handicapat! În afară de sacoul şi de pălăria de anul trecut, nimic. Nu tu ghiuluri, nu tu cămaşă, nu tu pantofi. Păi ori suntem ţigani, ori nu mai suntem!

No: najpa. Dar asta e viaţa uneori, ce facem acum, ne apucăm să ne împuşcăm în gâţi sau să plagiem? Ziceţi şi voi!

Pe drum aflu că veştile naşpa curg ca la TV:

Neghiniţă şi hinu-meu au de turnat o elevaţie la casa pe care şi-o face Neghiniţă – drept pentru care nu vin decât sâmbătă. Fratele lui Neghiniţă nu vine nici el, că micul său moştenicios a contractat vărsat de vânt; Cârlanul nu se ştie nimic de el, nu a zis nimic că vine, iar Unghiu-to aka Cuiul din Prepuţă e furios pe noi nu se ştie de ce, şi efectiv nu vrea să ne vadă nici măcar pe o cruce de sicriu. Iar Nârţoagă zis Pârţoagă, aşa cum aţi văzut, este prin America, America. Eu – haine ioc, aşa cum vă spusei, nici măcar nu am apucat să-mi tund barba mai fantezist, că am plecat deprimat, sărac şi nemângâiat, că dacă nievastă-mea nu e acasă io nu am curaj nici să-mi tund unghiile fără ea.

– Păi şi-atunci?
– Şi atunci merem noi! zice naşul gropăresc, zis Rramon.
– Cum noi?
– Noi! Iţă, io, tu, Ganistră – şi gata. Noi.

Noi! Noi. Haidem.

Ajung în Sibiu cu Transmixtu, că nu am mai stat la ocazie. Apoi mă sui într-un taxi.

Minciună mai mare decât ce vedeţi aici nu veţi găsi decât la TV; iar eu, care văd că taximetristul este foarte nonşalant când mă roagă să-i dau mai mărunt, efectiv aleg să pic într-o minidepresie de-a mea – în ziua aceea nimic nu mersese bine! Nu mă mai cert cu nimeni, ajut omul, asta e viaţa, uneori mai laşi şi de la tine – ca-n căsnicie.

Intru în Penny XXL-ul din Sibiu să mă reunesc cu gaşca. Unde, în loc de 10-11 clopuri ţigăneşti, ce văd prin magazin? 4 disperaţi paşnici, îmbrăcaţi numai puţin mai altfel. Unde erau vremurile de glorie în care ne urmăreau badiguarzii să nu furăm din magazin, şi noi ne făceam că furăm, că ascundem ciocolatele în sacou, apoi le puneam la loc pe raft numai ca să-l vedem cum schimbă culorile? Unde erau cei 11 nebuni furioşi frumoşi care râdeau din orice? Care emanau poante şi bancuri non-stop? Care oripilau trecătorii? Care chiuiau de fericire? Cum adică unde? Păi nu aţi citit mai sus unde era fiecare? No, acolo era!

Îmi duc rucsacul la maşină. Şi mă costumez în ţigan şaormar – un clan mai special din marea familie a ţiganilor fastfoodişti.

În XXL nu am găsit deloc – da’ deloc! – pensulă pentru aplicat baiţul peste porcul adus de Ştef (care a venit şi era acolo cu noi, până la urmă); aşa că am improvizat cum am ştiut, că noi suntem şi români care se descurcă pe lângă că suntem ţigani şaormari (un clan mai special din marea familie a ţiganilor fastfoodişti). Aşadar, doamnelor şi domnilor, iaca pensulă!

…pe care am şi folosit-o fără milă.

Am plecat apoi să mai luăm nişte artefacte de la Rramon de acasă. Unde am văzut întreg arsenalul lui Rramon. No uitaţi-vă şi voi şi judecaţi: nu e naşul meu cel mai tare şi mai serios şi mai harnic?

Am aflat că cu vreo oră înainte, or venit ai noştri să-l ia cu ei; şi nu l-or recunoscut, mă! Deloc! El mătura curtea pe lângă ei, şi ei efectiv nu îl vedeau! Şi el îi trola!

Lucrurile nu aveau să se termine prea paşnic în seara aceea; pentru că Ganistră vroia neaparat şi musai să stea de vorbă cu prietenii lui de la Altar, care rockăreau în Sibiu la festivalul Rock Sibiu Transilvania Fest Hard Metal Summit – sau ceva de genul. Şi Ganistră zice:
– Stai să-i sun pe ăştia să vină!

Rramon se scarpină şi zice:
– Io intru.
– Eşti nebun? Tu nu vezi câtă lume-i aici, cum stau la coadă toţi? Plus că ui ce badigarji fioroşi şi tatuaţi îs acilea! Ăştia ne bat pe toţi 5, vai şi-amar de Ţiganiada noastră, o facem la ortopedie!

Şi în timp ce Ganistră încerca să-l liniştească, Rramon se duce către ei şi dă să intre.
– Biletele-s acolo! sare un badigard.
– Io-s de la curăţenie, domnu’, zice Rramon.
– Poftiţi, poftiţi, zice badiguardu’ – şi-l lasă pe Rramon să intre la concert, în faţa lui Ganistră, care era prea ocupat să fie perplex.

~ va urma, că am o tonă să vă zic ~

9 lovituri, dă-i și tu!