Ar trebui să fiu mai atent

Un an. 365 de zile. Vreo 31 de milioane de secunde.

Atâta a sărbătorit răcnitoarea mea progenitură săptămâna trecută. Dincolo de emoţia de a fi tătic de prunc de un an, a picat pe mine sarcina – deloc uşoară – să-i organizez mititelului petrecerea venerabilei vârste, inclusiv făcut rost de fotograf profesionist, doar-doar apucăm să prindem momentul când îşi prăjeşte mânuţa în lumânarea de pe tort (deliciul părinţilor de pe mapamond).

Prin organizare se înţelege tort (două bucăţi – una pentru marea aniversare în familie, a doua bucată pentru aniversarea cu părinţii părinţilor) plus baloane. Am adus primul tort: pe el scria, mare, “La Mulţi Ani, Luca-Andrei!”

Le cerusem expres să scrie Andrei-Luca, ca-n buletin, dar ei n-aude, n-a vede.

Scandal acasă: că nu sunt atent (iubiţescu, ce era să fac, să-i pun să radă glazura de pe tort şi să mai scrie odată? Păi a durat 20 de minute până au scris, dacă mai stăteam să corecteze mai dura o oră!), că nu mă implic suficient, că sunt cu mintea razna, că ar fi bine să fiu mai atent data viitoare.

Aduc al doilea tort: tort pentru băieţel, da? Deci ciorăpei albaştri. Păi şi atunci de ce are glazura roz? Păi am vrut cu fructe de pădure, ce, fructele de pădure sunt roz? Da, sunt şi roz. Ar fi bine să fii mai atent data viitoare!

Am păstrat lovitura de graţie pentru final, când am umflat cele vreo 30 de baloane aniversare. Pe lumea aceasta mai degrabă umfli un dirijabil sau o barcă militară decât baloanele pentru aniversările copiilor. După ce că-mi ieşiseră ochii din orbite de puteai citi în ei harta vinişoarelor, cu nişte fălci care l-ar fi făcut gelos şi pe regele hipopotam din Serengeti, am descoperit că pe baloane scria, lat cât ele însele, “Casă de Piatră!”.

Erau baloane de nuntă şi fuseseră cele mai ieftine din tot hipermarşeul.

Ar fi bine să fiu mai atent data viitoare…

text publicat şi în CJ24FUN

42 lovituri, dă-i și tu!