Amintiri din epoca Adrian Năstase

Da, acel fost premier prim-ministru (era prin anii 2002…? 2003…? nu mai ştie Groparu, că e bătrân, maică).
Nastase si epilatul
Sursa: site-ul Antenei 3, specialişti în ştiri 

În anii aceia, s-a inaugurat cu mare fast o mega expozitie “Produs în România”. Iniţiativa lăudabilă, de altfel, dar îngropată imediat după ce toţi simadicoşii s-au pozat, cu mare fast şi pompă, lângă afisele alea mari, preocupaţi să se erecteze în impostura de mari salvatori de neam, țară, Oltchim şi CFR Marfă.

In fine, una din fabricile din Sibiu avea acolo stand. Fabrica apartinea unui mafiot local care o cumparase de la FPS (Fondul Proprietăţii de Stat) pe mai nimic, cu împrumut de la stat (adica statul ii daduse bani imprumut ca să îşi cumpere omul fabrica; logic, nu?). Mafiotul ajunsese mare patron pentru ca tac-su, ceva mare goangă pe la Bucureşti, era în clica lui Nastase şi pe vremea aia se cam putea face orice daca aveai relatiile potrivite – nu ca azi, fireşte, nu ca azi, când ca să ajungi sus chiar trebuie să munceşti (sau să te înscrii în PC).

In fine, la RomExpo, standul fabricii din Sibiu a epuizat în primele 2 zile un camion de pliante şi mostre, iar fata din stand a sunat seara disperată la Sibiu: trimiteţi repede alte mostre! Că e nebunie și nu mai am!

La Sibiu au convocat imediat șoferul să facă un drum de București cu Dacia păpuc, pe care au ticsit-o cu produse și pliante. Pentru a se asigura că șoferul ajunge unde trebuie, tatăl patronului, căruia îi vom spune de pe acum Moşu’ (pentru că avea o vârstă venerabilă), s-a oferit să-l aștepte undeva în afara Bucureștiului și să-l conducă el însuși la RomExpo.

Zis și făcut, pe la 7 dimineața șoferul s-a întâlnit cu Moşu’ și au dat gaz prin București, să prindă cât mai mult din ziua de expoziție: Moşu’ cu Passat-ul lui, iar Dacia papuc forja cât se putea, să se țină după el.

La un moment dat, în plin moment schumacherist, Passat-ul a trecut pe galben, iar Dacia pe roșu. În intersecție – polițai, care când a văzut mașină cu număr de cioban de Sibiu n-a mai stat pe gânduri, l-a tras pe dreapta și a și început să scrie amenda: provincial, deci amendă fără parlamentări.

Când a văzut în retrovizoare ce se petrecea, Moșul a pus o frână bruscă, că au scârţâit frânele ca o soprană în călduri, şi mai şi era să se bage în el vreo 3 şoferi. Apoi Moşu’ a mers în marșarier 200 de metri, pe nu știu ce bulevard din ăla cât o ceafă de bulgar din București, a ieșit din mașină și s-a dus către polițai cu mâna ridicată, ca și când ar fi vrut să plesnească un cățelulș neascultător. Până să zică ceva agentul, Moşu’ a zbierat ca locomotiva Electroputere:
– Ce faci, mei nesimțitule? Tu îmi oprești mașina, mei? Adică mă așteaptă Adi Năstase la RomExpo să pornesc expoziția și tu-mi oprești mașina, mei? Nesimțitule! Ia… ia zi-mi, mei, cum te cheamă! Acum! Să-l sun pe șeful tău! Nesimțitule! Nesimțitule!

Și scoate telefonul, să sune pe te miri cine.

Polițaiul s-a fâstâcit, a înghițit în sec, a băgat pixul la loc… a îngăimat un “Să trăiți…” și a plecat cu coada între picioare ca un Golden Retriever – atâta numa’ că Golden Retrieverii sunt  chiar nişte animale drăgălaşe.

Mno: cam așa era pe vremea aceea. Nici nu conta dacă într-adevăr Moșu’ se știa cu Adrian Năstase sau nu, simpla rostire a numelui său, dublată de atitudinea potrivită, făcea minuni.

Ca epilog, mafiotul ajuns peste noapte ditamai patron de intreprindere s-a combinat cu secretara şi și-a lăsat soția cu cei 2 copii; apoi, inteligent fiind, a dus fabrica la faliment, a vândut-o pe mai nimic… și acum are o afacere minusculă cu ciuperci, din care abia trăieşte singur, că secretara, după ce a falimentat, s-a dus după altul cu bani, şi nevastă-sa i-o zis că ea nu mai are nevoie de el, numa’ să facă bine să nu întârzie cu pensia alimentară pentru ăia micii, că e bai.

19 lovituri, dă-i și tu!